DISPERAREA!
Mai aveam doar o luna de vacanța. Cand spui o luna ti se pare mult, dar cum e cand spui patru saptamâni in care mai putea sta afara pana la 2-3 noapte, in care stăteai trezit pana la 5-6 dimineata, in care nu aveai nicio grija. (Unii, pentru ca eu eram corigenta la mate.) Deci mai aveam inca 4 saptamâni sa imi completez lista cu "lucruri de facut asta vara". Mai era unul necomecatat care a apărut pe parcurs -ȘTEFAN-.
Intr-o seara pe la 2 stăteam cu mama si ne uitam la film. Imi suna telefonul cu o notificare de la Facebook. Era Ștefan
"Ieși afara? Suntem aproape la tine la bloc?"
Ma uit uimită și ii răspund după câteva minute "da!". Decizie luată de una singură. Am mai stat puțin să primesc acord de la împărăție să pot iesi (mama). După acorduri și tratate, m-a lăsat să ies. Am ajuns în locul unde trebuia să ne întâlnim, era Ștefan, Alex și fratele lui Ștefan care i-a adus cu mașina.
Când l-am văzut, a început să îmi bată inima mai tare decât deobicei, am început să trămur, încercam foarte mult sa ma abțin sa nu s-ar la gâtul lui si sa ii spun tot ce simt si cat de dor mi-a fost de el chiar daca il văzusem cu câteva ore in urma. Nimeni nu stia ca il plac, doar eu si Ioana. (Ioana e prietena mea cea mai buna cu care făceam plaja pe casuta si căreia ii povesteam tot ce se întâmpla cu viața mea si invers). Cand spun ca il plac, nu ma refer la Alex, ci la Ștefan. Da, am început sa il plac pe Ștefan. Eu aia care ii spuneam "AI GRIJA SA NU TE ÎNDRĂGOSTEȘTI DE MINE!". Pacat ca nu poti controla cand, de cine si unde sa te îndrăgostești. Nimeni nu e vinovat cu nimic daca se îndrăgostește. Doar ca unul suferă mai mult ca celălat daca nu sunt reciproce sentimentele.
Cum spuneam, stăteam lângă Ștefan, imi era atât de rusine, eram atât de bulversată, nu știam ce sa zic. Imi era frica sa nu zic ceva ce nu trebuie si sa nu mai vorbească cu mine (mi se întâmpla foarte des lucrul asta). Imi era rusine si sa ma uit la el, imi era frica de reacția lui cand va afla ca am început sa il plac, asa ca am decis sa nu ii spun. Am decis, ca nu trebuie sa alge niciodata treaba asta.
Intr-un moment de melancolie, Alex s-a dat si m-a sărutat. Nu imi era ca m-a sărutat, dar m-am simtit aiurea fata de Ștefan pentru ca era lângă mine. M-am tras cate de mult am putut. Știam ca Ștefan tine la mine (cel putin asa pretindea, dar ma gandesc ca spunea adevarul. Un baiat nu virbeste zile întregi cu o fata aiurea, ore întregi, sapatamani, luni). Încercam sa ma apropii cat mai tare de Ștefan si prin asta sa își dea seama Alex ca il plac. Păcat ca Alex nu vede lucrurile astea.
A doua zi a fost cea mai groaznica zi din viața mea.
Am iesit afara, stăteam cu Ștefan in fața porții lui Bd(porecla). Povesteam, radeam pana cand i-a sunat telefonul lui Ștefan.
- Da? Ui, in fata la poarta la Bd. Sa iti dea un mesaj? Cu ce? No bine, bă. Nu iesi afara? No bun, vorbim atunci! Ciao!
Eu, curioasa de felul meu, intreb cine a fost. Mi-a raspuns ca Alex si ca i-a zis sa ii trimit un mesaj. Ii trimit mesaj
"Mesaj"
Primesc raspuns
"Ce faci?
R: uite in fata porții cu Ștefan, tu?
Bine, nu vii pana la mine?
R: Cu Ștefan?
Nu, vino singura! Lui spune-i ca ai plecat acasa sau ceva. Vezi tu"
Ce e aiurea din asta? Păi, Ștefan citea mesajele odata cu mine. Mda, bravo Laura, esti o Deșteaptă!!
- Ce sa fac?
- Du-te daca vrei.
- Si tu?
- Eu mai stau afara.
- No bine, atunci ma duc. Vorbim maine, ciao!
- Pa!
Ajung la Alex, ma pun pe pat. El era la calculator. Se da spre mine sa ma sărute, ma trag. Se da a doua oară si intr-un moment de panica am strigat "SUNT PE CICLU!"
- a, da? Inseamna ca nu mi-am ales ziua potrivită. Hai sa iesim afara.
Serios? Numai de asta m-ai chemat la tine? Sa vezi daca mi-o poti trage? Rusine sa iti fie!!
Iesim afara, toti oamenii erau la pod inclusiv Ștefan, Andreea și Andrei. Stăteam si povesteam, mâncăm seminte si fumam. Dupa o jumătate de ora, am plecat acasa.
Dimineata următoare, ma trezesc ca deobicei la 09:30, intru pe Facebook si surpriza, nu aveam niciun mesaj de buna dimineata. In general cand vedea Ștefan ca sunt online ma trezeam cu un "Ce faci Laura?" Aruncat in fata. In dimineata aceea, nimic! Nici măcar un "ce faci proasto?" Sau "cf". Nimic. Nu am intrat pe el, de frica sa nu il deranjez. Văzând ca nu face nicio mișcare, pe la 12 intru si ii scriu "ce faci? Esti supărat pe mine?" Imi răspunde imedit "nu, de ce as fi?"
- Pentru ca in fiecare dimineata intrai pe mine, vorbeam. Pana acuma aveam vorbite vreo 3 ore. Dar azi nimic, ceva s-a intamplat.
- Ce sa se întâmple? Nu s-a intamat nimic, dar daca eu nu intru pe tine, tu nu vorbesti cu mine. Te crezi Printesa si nu bagi oamenii in seama decat daca esti băgată in seama? Ei bine sa stii ca nu esti nicio Printesa!
- Ce doamne iarta-ma re-a apucat Ștefane?
- Nimic, spun doar adevarul.
- Scuze, dar imi era teama sa nu te deranjez.
- Si acum cand ai intrat pe mine nu iti mai era teama? Stai linistita ca daca imi scriai ce fac, nu ma deranjai.
- Bine, de acum încolo stiu. Scuze inca odata.
Ce disperata poti fi! Nu iti e rusine cu ine Laura? Iti ceri iertare in ultimul hal de la un dobitoc pentru ca nu l-ai băgat in seama? Tu gandesti? Stiu ca inseamna enorm pentru tine, dar nici chiar asa. Te umilesti, unde iti e respectul de sine? Unde iti e demnitatea? Te lași călcată in picioare asa usor de un tâmpit? Nu iti lasa orgoliul pentru nimeni, nimeni nu merita sa te înjostesti asa!
Dupa o zi, am plecat intr-un oras vecin, pe masina in timp ce ne îndreptăm spre acel oras, imi scrie ca tine la mine. Ok, ce pot spune, si eu! Nu numai ca tineam la tine, însemnai enorm pentru mine, chiar super mult. Zilele in care vorbeam cu tine erau mult mai fericite, chiar daca nu era soarele pe cer tu il făceai sa apară, chiar daca ploua, la mine la bloc era inca soare. Iar atunci cand ma întrebai daca vin in satul vostru, era o zi perfecta pentru ca știam ca ma vrei acolo. Ca vrei sa ma stângi in brate, sa ma săriți pe frunte si sa ne sărutam la fel cum făceam in fiecare zi.
O sa imi fie mereu dor de acele zile!
➰ Asculta Arctic Monkyes - Do o wanna know?
