Prima zi.
Prima zi de când războiul din Georgia a început.
Prima zi, prima petală căzută din trandafirul negru ce stă permanent pe noptiera mea. Au mai rămas 27.
Prima zi de când am fost nevoită să mă mut la rudele mele din Germania şi pe el l-am lăsat acolo, să lupte pentru ţară, pentru mine, pentru noi.
Prima zi, prima scrisoare primită de la el. Mi-a promis că îmi va trimite câte o scrisoare timp de 28 de zile, până când razboiul se va termina şi petalele trandafirului se vor ofili.
"Draga mea Marion,
Astăzi s-a dezlănţuit Iadul, au fost împuşcaţi câţiva oameni. A fost sfâşietor să văd cum 7 oameni nevinovaţi mor doar fiindcă doresc să-şi apere patria. Singura mea alinare a fost că am reuşit să salvez un baiat, ar fi fost împuşcat direct în cap dacă n-aş fi fost acolo să-l împing din calea glonţului. Acum e bine, speriat, şocat şi cu o zgârietură pe frunte, dar bine. Eu sunt bine si sper că şi tu esti la fel. Ai grija de tine, iubito.
Îţi mai aminteşti când am fost pentru prima dată la cină cu părinţii tăi si am spus din greşeală că eşti iubita mea, pe când trebuia să spun că suntem doar prieteni foarte buni? Îmi amintesc si acum ce figură a avut tatăl tău. Am crezut că o să vină să-mi dea un pumn în față, dar s-a limitat doar la unul în stomac.
Adică...ups...tu nu trebuia să afli asta. O să mă omoare tatăl tău acum, la dracu'. Doar ignoră partea aia, bine?:)
Tatăl tău e un om minunat şi tu la fel.
Te iubesc,
Marcus."
P.S: În fiecare scrisoare o să povestesc câte o amintire de-a noastră, măcar aşa pot să-ţi aduc un zâmbet pe chip.
Sper să vă placă povestea. Love you all.❤
CITEȘTI
28 de petale
Short Story"Ia-l." mi-a spus el pe un ton serios, lacrimile curgându-mi şiroaie pe obrajii palizi. Mi-am întins sfioasă mâna spre trandafirul negru din mâna sa, apucându-l. Mă privea cu ochii înlăcrimaţi, iar inima mea se spărgea în mii de bucăţele. Nu puteam...
