A treia zi.
A treia petală neagră ce a căzut. Au mai rămas 25.
A treia scrisoare de la Marcus a ajuns abia la miezul nopţii.
"Iubita mea, Marion,
Armata Armeniei se pare că e mult mai numeroasă decât a noastră, dar asta nu înseamnă că este şi mai bună, nu-i aşa?
Nu pot spune că mă dau în vânt după condițiile pe care le avem aici-dacă le pot numi așa-, dar e bine, nu mă plâng, mă încâlzește gândul câ în 25 de zile voi fi lângă tine.
Bun, destul despre mine, hai să povestim despre noi.
Îţi mai aduci aminte primul nostru sărut?
Vineri, 7 iulie, Lacul Benedith. Am ieşit împreună în seara aia, am mers cu barca pe lac. Mişcare proastă din partea mea, ar fi trebuit să ştiu că ţi-era frică de asta. Dar, cu tot cu fobia ta, ai urcat cu mine şi am petrecut o seară minunată, cel putin aşa a fost pentru mine. Ţi-am cântat "Let's hurt tonight" ca pe o baladă nereuşită la chitară, ce tie ți-a plăcut. Când timpul s-a scurs şi a trebuit să cobori din barcă, te-ai împiedicat si era să cazi în apă, dar eroul tău (aici, de faţă) te-a prins. Şi, în întunericul liniştit al nopţii, sub lumina stelelor si a lunii, mi-am lipit uşor buzele de ale tale, sărutându-te. Mi-am dat seama că ai rămas puţin uimită de gestul meu, nu te aşteptai. Ai fost sfioasă la început, dar apoi mi-ai răspuns şi am simţit cum mă aflu în Univers, zburând printre stele, alături de tine.
Unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea.
Te iubesc,
Marcus."
All the love.
S
CITEȘTI
28 de petale
Historia Corta"Ia-l." mi-a spus el pe un ton serios, lacrimile curgându-mi şiroaie pe obrajii palizi. Mi-am întins sfioasă mâna spre trandafirul negru din mâna sa, apucându-l. Mă privea cu ochii înlăcrimaţi, iar inima mea se spărgea în mii de bucăţele. Nu puteam...
