Psihologia Boli

Copilul respins de cei din jur

Ce facem cand copilul e respins de cei din jur?

Copilul neacceptat, lipsit de protectie, neglijat, este pus in fata ostilitatii parintilor, care nu-i acorda atentie, nici afectiune. Resimte din plin o lipsa de interes, este criticat ori de cate ori se iveste prilejul, pedepsit, ridiculizat, tinut la distanta. In asemenea situatii este clar ca parintii sunt incomozi de prezenta copilului, care devine chiar frustranta.

Neacceptarea poate fi exprimata deschis, dar si in forme mai confuze, deviate, cum ar fi supraprotectia compensatorie sau dominatia agresiva. Aici se mai adauga, atmosfera familiala tensionata din diverse alte motive, iar ajunge pe post de „tap ispasitor".

Osterrieth si colaboratorii sai au urmarit un numar de copii respinsi care manifestau urmatoarele particularitati:

- brutali si pusi mereu pe cearta

- respinsi de colegi, se joaca singuri

- inchisi si necomunicativi

- murdari si neglijenti

Copilul respins este dependent de altii si, pasiv, revendica afectiunea sub forma de hrana, jucarii sau ingrijire. Adopta conduite agresive, manifesta spirit de opozitie fata de parintele care il frustreaza. Gandeste negativ, lumea din jur este o amenintare permanenta. Temandu-se ca va fi atacat, loveste el primul. Traieste un acut sentiment de inferioritate, este lipsit de sentimentul propriei valori.

- preferinta pentru jocurile de rabdare

- dependenta fata de adult: lipsa de initiativa, lipsa de ambitie, supunere

- lipsa de concentrare a atentiei

- caracter schimbator.

Internarea in spital a unui copil neglijat sau neacceptat, nu ofera tabloul zgomotos al anxietatii de separare, caracteristic copiilor cu relatii adecvate cu mama. Copilul neglijat la domiciliu nu este deloc nelinistit cand schimba mediul de acasa cu cel de la spital. Ei reactioneaza in prezenta oricarui adult care-i sta in preajma zambind, oferind o jucarie sau orice alt obiect, sarutand adultul si facand avansuri prietenesti. Acesti copii sunt extrem de sensibili la tonul vocii umane si foarte dispusi sa intre in relatii de prietenie cu cei care ofera putina simpatie sau manifesta interes pentru ei. Au de obicei, enurezis, encoprezis, mari dificultati de vorbire si o mare tendinta de atasament fata de personalul de ingrijire din spital. Sunt copii extrem de sociabili si prietenosi. Cu toate ca au fost recent si brusc separati de familie, exprima, prin atitudinea lor, numai aparent linistitoare pentru anturaj, grave carente afective la domiciliu.

Orfanii, mai ales cei mici, considera prieteni pe oricine le-a acordat atentie. Ii tin minte multa vreme pentru ca nevoia lor de a fi iubiti e mai mare decat a noastra si cu greu va fi satisfacuta.

Adolescentii abandonati sau cei ai caror parinti s-au sinucis, nu mai au incredere in adulti: se simt parasiti. Ii considera pe oameni duplicitari, falsi, care oricand te pot lasa la greu, nedemni de incredere.

Unii oameni care au fost abuzati, nu mai sunt capabili sa investeasca afectiv, sa mai tina la cineva (ca mecanism de aparare). Isi neaga nevoia imensa de a fi iubiti si de a iubi, pentru ca aceasta nevoie satisfacuta le produce multa suferinta. Si-au iubit parintele care i-a abuzat si au suferit asa de tare ca le e frica sa mai iubeasca. O doamna care de mica a fost parasita de tata si deconsiderata, jignita de mama, nu se considera capabila sa iubeasca pe cineva. Iubea insa foarte mult cainii si pisicile, fiindca sunt animale foarte afectuoase cu stapanii.

Altii, tot persoane abuzate in trecut, nu au ajuns sa isi nege aceasta nevoie. Se ataseaza si iubesc foarte repede pe cineva, fara a avea capacitatea sa il cunoasca si sa ii analizeze calitatile si defectele. Isi doresc foarte mult sa fie iubiti, insa nu cred ca merita iubirea cuiva, pentru ca se desconsidera.

Copilul jignit, umilit in familie, va avea retineri sa iubeasca in adolescenta ca partener, ca sa nu fie „lovit" din nou de cel iubit. Iubeste parteneri imposibili, cum ar fi vedetele, pentru ca nu are incredere ca va cuceri pe cineva. Cel putin cu vedetele, e foarte clar ca nu pot fi impreuna, din punctul lui de vedere. Idealizeaza persoanele placute.

Oamenii care trec prin experiente foarte neplacute, se multumesc cu putin. De aceea multi abuzati emotional accepta sa traiasca cu alcoolici, accepta sa fie inselati. Li se pare, intr-un fel normal, cata vreme ei in ochii lor nu reprezinta mare lucru. Iubesc animalele, pentru ca nu se simt iubiti de oameni. Abia dupa ce vor trai mai bine, acesti oameni suferinzi isi vor dori mai mult.