Psihologia Boli

Cluster C (anxios sau temător)

Tulburarea de personalitate evitant-anxioasă

Tulburarea de personalitate evitantă (anxioasă) este acea care este ilustrată printr-un pattern pervaziv de , sentimente de inadecvare și hipersensibilitate la evaluarea negativă (critică), care începe în perioada adultă tânără și este prezent într-o varietate de contexte. Oamenii care se confruntă cu această tulburare resimt o frică intensă că vor fi respinși de către ceilalți, că vor fi ridiculizați sau criticați. Adesea au abilități sociale scăzute din cauză că ele nu au fost învățate și exersate, ceea ce determină o viață socială restrânsă. Mulți indivizi prezintă trăsături de personalitate evitantă însă, numai când aceste trăsături sunt inflexibile, dezadaptative și persistente și cauzează deteriorare funcțională sau detresă subiectivă, constituie tulburare de personalitate evitantă.

Tulburarea este cronică și se agravează timpuriu, ameliorându-se la vârsta mijlocie. Comportamentul evitant debutează în cu , rușine, izolare și frica de străini și situații noi. Proporția între femei și bărbați tinde să fie echilibrată, însă pentru băieți pare să fie mai timpurie și mai supărătoare.Are o incidență între 0,5 și 1% în populația generală.

Cercetătorii sugerează ca aproximativ 10–50% dintre persoanele anxioase cu au tulburare evitant-anxioasă a personalității, precum și 20–40% dintre persoanele cu . Unele studii arată prevalențe de până la 45% printre persoanele cu tulburare generalizată anxioasă și până la 56% la cei cu .

Persoana care are tulburare de personalitate evitantă se poate confrunta și cu alte tulburări psihologice precum sau . De altfel, câteva tulburări care apar cel mai adesea alături de tulburarea de personalitate evitantă sunt:

– în care persoana trăiește emoții foarte intense de anxietate în situații sociale comune;tulburarea de personalitate dependentă – în care persoana se bazează excesiv pe ceilalți în a lua decizii; – în care oamenii au dificultăți în mai multe domenii precum relațiile sociale, domeniul comportamental, controlul stărilor emoționale sau imaginea despre sine.

" Pasarile care se nasc in cusca au impresia ca a zbura este o boala" Alejandro Jodorowsky

Exista persoane care au tendinta de a-si subestima propriile calitati si resurse si au dificultati majore in a-si sustine punct de vedere, propria opinie in fata celorlalti, desi exista un punct de vedere personal clar stabilit. Astfel de persoane au o autostima redusa, o imagine negativa a propriului Eu. Sunt persoane care manifesta neincredere in fortele proprii, care simt nevoia excesiva de ingrijire si ocrotire. Evita sa-si asume responsabilitati si sunt incapabile de a lua decizii in problemele curente ale vietii. Cauta in permanenta aprobarea si sprijinul celor din jur si au tendinta continua de a acorda altei persoane girul propriei responsabilitati. Astfel de trasaturi psihopatologice sunt caracteristice tulburarii de personalitate dependenta. Tulburarea de personalitate dependenta, cunoscuta anterior ca tulburare de personalitate astenica, este o tulburare care se caracterizeaza printr-o dependenta psihologica omniprezenta fata de alte persoane.

Tulburare de personalitate dependenta poate fi definita din urmatoarele perspective:

Autostima redusa prin subestimarea calitatilor si disponibilitatilor proprii. Neincrederea in proprile calitati se extinde si asupra proprilor opinii. In consecinta persoana nu le sustine, nu le argumenteaza si nici nu se comporta conform acestora.

Nevoia de aprobare, acceptare si suport. Cu slaba incredere in sine si atostima redusa, personalitatea dependenta, traieste nevoia de a fi aprobata de ceilalti, mai ales in situatiile in care are intalneste o personalitate puternica, influenta. Mai mult, acesta cauta o continua aprobare si validare a persoanei investite, din punct de vedere afectiv, social sau profesional, iar cand aceasta aprobare lipseste persoana traieste o stare intensa de disconfort si se simte invalidata.