Destin, nu coincidență.

Am întârziat, dar am ajuns

Dupã atâția ani, și eu încã am emoții de fiecare datã când sunt invitat într-o emisiune, chiar dacã de multe ori mi se pun același întrebãri, cãrora le cunosc rãspunsul pe din afarã și cu toate astea încerc sã le reformulez ca sã nu spun cu exactitate același lucru de mai multe ori. Astãzi sunt invitat în talk show-ul La ceai cu Melanie , iar eu urãsc ceaiul, deja am specificat clar cã vreau ca în cana mea sã fie cafea.

Îmi aud numele și îmi încep defilarea acompaniatã de muzica aleasã de cei din regie, care nu este tocmai pe placul meu, dar mã descurc cu ce mi se dã. O îmbrãțișez pe prezentatoare emisiunii, Melanie, și pe co-prezentatoarea Arisia, apoi ne așezãm toți pe canapea.

-Bunã ziua, începe Melanie, permite-mi sã îți spun cã arãți splendid.

-Știu, nu? rãspund eu. Tu puteai sã ai niște pantofi ceva mai frumușei, dar în rest totul e bine.

Ca de obicei, lor li se pare cã eu glumesc, așa cã încep sã râdã, sunt obișnuit cu asta, dacã ar fi sã stãm sã intrãm în detalii, ar putea fi îmbrãcatã ceva mai interesant pentru prezentatoarea unuia dintre cele mai urmãrite talk show-uri din țarã, dar sã spunem cã merge și așa.

-Ca de obicei, tu ești atent la fiecare detaliu, continuã ea, nu se aștepta nimeni la mai puțin de la tine, pânã la urmã ți-ai început cariera de stilist la o vârstã fragedã. Câți ani aveai mai exact când ai început sã lucrezi prima oarã?

-Șaptesprezece, rãspund eu zâmbind, cariera mea a început abia dupã ce doamna Fillmore mi-a permis sã stilizez colecția ei de primãvarã, și am fãcut primul shooting foto cu prietena mea Veronica.

-Da, intervine co-prezentatoarea, știm toți despre tragicul accident în care a fost implicatã Veronica, acum trei ani. Câți ani a avut când s-a întâmplat.

Mereu amintesc de asta, mereu înghit în sec când îmi amintesc, nu m-am așteptat niciodatã sã disparã pur și simplu, m-am atașat atât de tare de ea, a devenit parte din familie, chiar dacã avea treizeci și cinci de ani, se comporta mereu ca un copil și era mereu jovialã.

Subiectul acesta nu prea îl mai abordeazã nimeni de fațã cu mine, pentru cã îmi place sã îl evit, dar cred cã a venit momentul sã vorbesc despre asta și la TV, și de ce sã nu fac asta aici, este o emisiune destul de bine vãzutã, le voi oferi ceva audiențã, plus cã poate așa mã lasã sã plec mai repede.

-Treizeci și cinci. Dar se comporta ca și cum ar fi avut treisprezece și arãta ca și cum ar fi avut douãzeci, spun eu cu o asprime ușor de remarcat, asta pentru cã îmi e foarte greu sã abordez subiectul acesta.

-Ea a avut un copil, spune prezentatoarea, din câte știm noi, ea stã cu tine de atunci.

-Da, Melanie stã cu mine și cu Victor începând de atunci.

-Ce nume frumos, îmi sunã cunoscut, spune co-prezentatoarea.

-Și ce spun oamenii despre un cuplu gay care crește un copil?

-Oamenii pot spune ce vor, replic eu îndreptându-mi spatele, asta a fost dorința Veronicãi, doar în mine a avut încredere sã îi cresc copilul, pentru cã ea nu avea familie, iar eu am devenit cel mai apropiat prieten al ei.

-Melanie câți ani a avut când mama ei a murit?

-Treisprezece, vocea mi se frânge ca o creangã cãlcatã de un tir. A suferit mult, dar a trecut peste. Nu ne reproșeazã nimic, și se comportã exemplar.

-Mã bucur sã aud asta. Acum are șaisprezece ani, trebuie sã aparã problemele tipice adolescenților, crezi cã voi veți putea ține locul unei mame?