Focul bate mereu apa

O zi obisnuita...

   A doua zi,familia Dayl isi incepe programul zilnic, trezindu-se la ora 4 dimineata si incepandu-si treaba. Doamna Dayl se ocupa cu treburile casnice. Domnul Dayl munceste la salubritate, desi acesta crede ca ar fi fost mai bine si mai usor daca ar cersi,prefacandu-se ca este foarte ranit si ca are nevoie de o operatie pentru a se vindeca, desi doamna Dayl a spus ca cersitul nu e niciodata o solutie si prefacutul, nici de cum. Ficele acestor doi sunt voluntare la un centru de animale. Mama lor a vrut sa invete ce inseamna responsabilitatea fata de cineva drag. Lola si Kaly aveau 16 ani impliniti acum putin timp, iar Rose avea 14 ani si jumatate. Tatal lor nu era de acord cu mama celor trei fete. Acesta vroia sa le invete sa fure pentru ca acestea sa ii aduca ce vrea numai pentru el, si probabil si pentru fete mai putin daca fac o treaba buna. Doamna Dayl era fica de filozof pe nume Charles Louder. Averea familiei provenea de fapt de la familia Louder , acum existand o mica parte. Parintii doamnei Dayl au murit atunci cand fica lor avea doar 15 ani,lasand-o sa se descurce singura cu toate miliardele. Parintii domnului Dayl insa erau niste infractori si in acelas timp si traficanti de droguri,insa copiii si doamna Dayl nu stiau asta. Acestia il invatasera defapt pe domnul Dayl sa fure. Intr-o seara acesta se imbatase si atunci se dusese la un joc de poker si daduse tot ce aveau pe doar 1 milion de euro. Parintii sai l-au pus pe fiul lor sa se marite cu doamna Dayl, pentru a fura o parte din bani, mai precis banii pe care fiul lor a vrut sa ii castige la loterie.
   Ajunsi acasa , familia se bucura de momentele petrecute impreuna, uitand complet de acel incident, inafara de domnul Dayl, care scria ceva curios pe niste bucati de hartie.
- Tati, ce scrii tu acolo? intreba Lola.
- Lasa-ma in pace! tipa domnul Dayl catre Lola, indepartand-o cu mana de el.
- George, com poti sa le vorbesti asa ficelor tale?! a spus doamna Dayl.
- Aveam ceva important de scris, striga domnul Dayl.
- Fetelor, la culcare, acum! Eu si tatal vostru avem ceva de discutat afara.
   Cei doi au iesit afara pentru a discuta. Domnul Dayl vroia sa scape de doamna Dayl doar pentru ca nu il asculta, si iubea educatia, in timp ce acestuia i se parea mai usor sa calce pe urmele parintilor lui. Fetele s-au repezit la usa sa asculte ce spun parintii lor.
-Nu ai nici un drept sa vorbesti asa cu copii mei!il ameninta doamna Dayl pe domnul Dayl.
-Sunt tatal lor si am dreptul sa ma port cum vreau eu cu copiii MEI,striga domnul Dayl , aproape auzindu-l aproape tot cartierul. Apoi domnul Dayl intra in dubita, inchizand usa dupa el si lasand-o pe doamna Dayl afara in frig. Fetele nici nu au apucat sa mearga inapoi in pat, ca tatal lor a si sarit pe ele si le-a batut. Mama lor le-a auzit de afara tipand de durere, femeia incepand sa planga.
-Acum, la culcare! strga domnul Dayl catre ficele lui.
   Apoi acesta continua sa scrie chestii ciudate pe biletele.