Focul bate mereu apa

Prea multe pentru o zi!

Plecara de la judecatorie cu trasura de cristal care era inca un mister. Ajunse la castel, printesele se schimbara in alte rochii mult mai elegante ca cele pe care le dadusera adineaori jos. Coborara scarile, la baza lor, asteptandu-le Lam, care era imbracat intr-un fel de rochie foarte larga cu paiete purpurii si o roba lunga de catifea rosie.

- Um...deci asta este imbracamintea de seara a voastra, sesiza Rose, uimita de cat de inferiori erau la capitolul "moda". Trebuie sa facem o schimbare.

   Coborara repede scarile si il prinsera pe Lam de mana.

- Du-ne in dulapul tatei! rosti amenintator  Rose.

   Lam se elibera din stransoarea puternica a fetelor, tragandu-si agresiv membrele din stransoarea suficient de puternica a unor adolescente pasionate de diferite domenii total diferite.

- Veniti cu mine! spuse Lam, aproape soptind.

   Transpiratia devenea din ce in ce mai deasa pe suprafata pielii proaspetelor printese, in timp ce Lam parcurgea lent si fara efort scarile acoperite de un covor asemenea culorii rochiilor fetelor. Avand in vedere ca odaia lor uriasa era amplasata la etajul 1, al tatalui lor...pardon...al fostului tata era deasupra lor cu mult. Ajunsera in fata unei usi de dimensiunea celor ce duc spre curtea regala, iar Lam impinse usor de clanta aurita. In fata ochilor tripetelor, camera lor era un nimic fata de asta.

- Cum poate o asa camera sa fie intr-un castel! intreba Katy gafaind.

- Camera asta este jumatate din castel, adauga Lam filozofic.

   "Spatiu irosit" se gandi Katy.

   Intr-adevar! Mare parte din camera era goala, exepand covorul roial facut din cele mai scumpe materiale si tapetul cu modele pictate. Patul era de tip King, pe el tronand niste perne aurii si un asternut alb mulat impecabil pe saltea. O oglinda cu rama neagra din care iesea fum, era lipita pe peretele din lateral al "Zonei nule".  Dulapurile se regaseau in fata patului, langa fiind o usa de lemn lacuit.

- Pe aici! striga Lam, de parca ar fi fost intr-un show TV pentru copii cu varste cuprinse intre 2 si 3 ani.

   Fetele il  urmara airand peisajul ce le aparea in cale. Lam deschise usa si intrara intr-o camera la fel de mare ca a lor. Hainele chitite si aranjate de pe rafturile care inconjurau intreaga camera erau de doar 3 culori: Rosu, purpuriu si auriu. Pe alocuri si negru.

- Deci...de unde sa incepem, spuse Rose ganditoare.

   Dupa minute bune, gasira insfarsit niste pantaloni mulati. Dar restul?

- Lam! adu o foarfeca! ii ordona Rose analizand un material auriu.

- Foarfecum ? intreaba Lam dezorientat, uitandu-se la ea ciudat.

- Am o idee! izbugni Katy. Folosin focul ca sa ardem materialul care nu ne trebuie.

- Buna idee! Lam, focul! indica iar Rose.

   Pe chipul lui aparu o urma de neincredere. Isi lipi mainile una de cealalta, iar cand le-a despartit, a iesit o flacara cat o ungiie de mica. Rose o lua cu un deget cu multa grija si o duse la material. Trasa niste contururi incet, incat sa nu fie afectat materialul si dupa ce sfarsi, trase de  partea nedorita, iar in cateva clipe, din mana unei fete de 14 ani, iesi un fel de bluzita. I-o dadu lui Lam, neinteresata de rezultatul final. Gasira repede o camasa care semana mai mult ca un poncho si i-o pusera. Pantofii erau singurii in regula. Il dusera la o oglinda, iar rezultatul pentru acesta era de neinchipuit.

   Trecand peste asta, coborara scarile in fuga aproape si luara o alta trasura, de data asta din care iesea foc. Fusesera aduse intr-um loc cum rar gasesti...centrul orasului Kolibrid. Luminitele erau atarnate de casele oamenilor care locuiau acolo. Era ca la o sarbatoare! Toata lumea aplauda si tipa de fericire cand au vazut trasura care trecea printr spatiul lasat de cetateni. Ele erau salvarea lor. Ele erau o noua sansa. Oamenii de acolo abia asteptau sa incoroneze una din ele si sa o puna pe tron, cu speranta sa nu aiba acelasi comportament ca regele tradator. Coborara din trasura si nu cu multa greutate, si ajunsesera la o masa dreptunghiulara, urmarite neuncetat de ochii a o mie de oameni, nimeni trecand insa pe la ele.

***

- Mama!! Am uitat complet de ea!!! exclama Lola cu o privire speriata.

- Pai eu il cautam acum pe Lam ca el creca a cam uitat de mama. spuse Katy, cu buzele alungite.

- Uite-l acolo pe Lam! El e singurul fericit dintre noi patru. Ce minte mai au si Kolib...ryenii?? astia. soptise cu greutate Katy fara ca cineva sa o auda.

Lam statea cu un om rosu la fata la masa. Ambii beau o bautura albastra. Cea pe care o bause Lam cu judecatorul. Ar fi mers la masa lor, dar le era frica sa nu le pupe prietenul lui Lam mort de beat pe oriunde ii face lui placere pentru ca nu vroiau sa se simte ciudat din prima zi.

- A doua regula pe care o aplicam este sa nu se mai imbete lumea asa de tare, sopti Rose, uitandu-se la omul transpirat care petrecea cu Lam.

Fetele izbugnura in ras. Atunci prietenul lui Lam se ridica de la masa si obiectivul lui fu sa se duca la printese. Cand il vazura, acestea se intorsesera si mersara in pas alergator spre o directie necunoscuta. Oamenii le intampinau politicos de data asta, ceea ce le dezavantaja, din punct de  vedere al scopului propus. Facura niste promisiuni si iar plecara si iar le vorbira altor oameni si etc etc pana se anunta "bun venit"-ul pe scena orasului. Insfarsit veni acel moment si scapara de ala beat, urcand pe scena dar stand in spate, pana cand erau chemate in fata.

- Am stat prea mult timp fara ele...blah blah blah...Abia le asteptam...blah blah blah...E pentru binele nostru...si asa mai departe pana cand Lam le chema in fata intregii lumi si se facu liniste totala.

   Linistea fu intrerupta de un sunet copilaresc :"SUNT UN UNICORN". Cele trei fete pufnira in ras, incercand sa il acopere in acelas timp. De nicaieri, aparura niste oameni imbracati ciudat care luara "Unicornul" si il dusara la fete.

-Imi pare rau! Nu am vrut! Am auzit doar ca e amuzant de la prietena mea! Eu de obicei nu fac asta! spuse saraca fata izbugnind in plans.

- Dar a fost amuzant! De ce sa nu radem??? Atata timp cat nimeni nu e afectat psihic si fizic, toate glumele au prioritate. spuse Lola cu multa intelepciune, asta fiind primul ordin dat.

- Cum te cheama? intrebara Rose si Katy in acelas timp, apoi uitanduse una la cealalalt, afisara un zambet.

- Rox. Rox Enderveut.

- Iti uram distractie placuta! Gardieni, datii drumul!

- Buna seara! Suntem fericite sa ne aflam aici, continua Katy fara ca nimic din ce se intamplase adineaori nu o afectase.

- Speram ca noi sa v-o aducem curand pe mama noastra inapoi teafara, ca sa va reluati stilul de viata dinainte de tatal nostru.

Cineva de langa ele asteptau ca acestea sa teine fraza ca sa le traduca celor care nu stiu din germana in kolibrieza.

Petrecerea a tinut pana in zori, si toata lumea...dupa cum stim, ca in toate povestile, a petrecut pana dimineata si blah blah blah. Insa dimineata, mai multi oameni, mai precis 30, erau atarnati de ori si unde era mai cobfortabil... Ori pe masa... Ori pe casa...Rimeaza!!!