Focul bate mereu apa

Noua casa

   Era un apartament neobișnuit de calumea pentru zona aia. Wow!

- Deci...aici vom locui?

- Nup! Veniti cu mine!

   Lam scoase din haina o lumina puternica. Surorile nu pareau orbite de lumina. Parea ca ele se uitau toata ziua la soare fara macar sa le deranjeze. Ma rog...Lam si-a invartit mainile in jurul mingii de foc o secunda si apoi i-a dat-o Lolei.

- Tine! Ai încredere în mine și arunca în peretele ala mingea de foc.

   Lola isi apropie mainile de minge incet si fara prea mare speranta si cu multa frica, fata nu simti caldura. Pana la urma, lua mingea. Si ea fu surprinsa sa vada ca...poate controla focul...Apoi Lola arunca mingea de foc catre peretele aratat de Lam.

- Ce mama... se mirara Katy si Rose

ramanand cu gura deschisa.

   In fata lor aparu un fel de portal...sau cam asa ceva...

- Noi il numim fegalk.

- Dar si eu pot face asta? Si Rose poate face asta? intreba Katy.

- Sigur ca da! daca provenuti dintr-o familie de Kolibrieni toate! Sunteti surori, nu?

- Da...

- Hai dupa mine!

   Cei patru trecura prin"fegal" . Mearsara printr-un tunel de nori. Defapt plutira. Nu aveau cum sa nu o faca. Era un fel de vanticel care le ducea spre cer. Pe drum, suririle il bombardara pe Lam cu tot felul de intrebari. " ce mananca Kolibrienii?" sau " Cand este ziua Kolibridului?" pana cand Katy a pus iiiiiiiiiiiiinsfarsit o intrebare un pic mai normala.

- De unde stiai ca suntem jucatoare?

- M-am uitat la palma voastra. Aveti altfel de linii. Doar jucatorii au asa ceva.

-  Si cum invatam controlarea focului?

- Se invata la yiom.

- Cred ca e ca un fel de scoala...

- Ce?!

- Dar noi trebuie sa stim kolibreza? 

- Nu neaaparat. Germana se invata la majii.

- Si Yaribriezii stiu germana?

- Da! Si ei o invata la majii.

- Dar tu stii sa vorbesti yaribrieza?

- Da. Sa va spun ceva:  limba kolibreza este la fel ca yaribrieza,  doar ca ultima cifra este cu una inaite in alfabet.

   Cei patru ajunsesera la o poarta mare din lemn. Pe ea era desenat un leu care scuipa foc. Langa, era un om inalt cu nasul coroiat si cu o privire...ei bine privire de vânzător englez,  imbracat cu un costum rosu  de matase. El se uita la fete foarte uimit. Nu-i venea sa creada ochilor ce vedea.

- Lam, dute la judecator, acum ca de nu te vor aresta! spuse amenintator gardianul. Sau ascunde-le pe fete de ochii lumii! Acum intrati!

   Intrara. Wow! Zici ca era raiul. Toti oamenii mergeau pe nori ca pe pamant. Casele oamenilor erau facute din rubin. Mai erau unele pe ici pe colo facute dintr-o piatra mov, ca ametistul. Toate erau cu mult mai late si mai mari ca vila lor din Australia. Au continuat sa mearga. Si sa mearga, si sa mearga, pana cand au ajuns la un palat mai mare ca...  fetele nu aveau cuvinte... era asa mare si...auriu.

- Aici veti locui voi. Asta e casa voastra. Spuse Lam uitandu-se la castel.

- Deci...asta este casa noastra...repeta Rose.

- Dap.

-Pai hai sa intram si sa va luati costumatiile. spuse Lam. Apoi sa mergem la judecatorie pentru ca v-am spus despre acest loc inainte de a implini 18 ani.

- Dar am vazut copii mai mici decat noi. spuse Rose.

- Dar eu v-am luat din lumea de jos. Cei care s-au nascut acolo nu trebuie sa vina in lumea asta pana la 18 ani. spuse Lam.

   Cei patru intrara. Înăuntru era si mai grozav decat tot ce era afara.

- Asta e noua voastra casa, spuse Lam cu un zimbet mare pe fata.

   Cand au auzit asta, RKL(Lola, Katy si Rose) au amutit de bucurie. Cred ca le-ar lua cam...o saptamana sa viziteze tot palatul.

- Sa va prezint camera voastra! exclama Lam.

   Omul le conduse in camera lor. Pe langa asta, Lam le mai prezenta si camerele si le facu cunostinta cu gardienii. Casrelul avea trei etaje. La al II- lea etaj se oprira. O luara pe un coridor luuuuung apoi se oprira la o usa facuta din argint pe care era desenata o bila de foc.