Focul bate mereu apa

Lam

   Fetele se dusera acasa. Erau usurate ca nu a intrat cineva in casa lor. Isi facura bagajele pentru plecarea in Leipzig. Acolo s-au odihnit putin si dupa cateva minute au inceput sa le faca. Au pus in bagaje haine, paturi, mancare, bani si tot ce aveau in casa. Averea lor de atunci era de aproximativ de 10000€, doamna Dayl spunand ca ar fi bine sa economiseasca. Fetele s-au gandit ca vor sta ceva pe acolo, deci au lasat un bilet pe care scria"Am luat totul". Bagajele erau destul de grele. S-au dus apoi la gara sa vada care e programul trenurilor. Au avut noroc ca trenul spre Leipzig era maine chiar la ora 9:00.

- Trei bilete pentru Leipzig, va rog! exclama Rose.

   Casiera se uita mai bine la ele si observa intr-un fel le cunoaste.

- Hm! Ati ajuns o mizerie din cauza tatalui vostru! a observat bosumflata casiera. Si acum e la inchisoare. Merita.

   Fetele inghitira.

- Va costa...60€, spuse casiera.

   Iesira din gara si se dusesra la un magazin de telefoane, dar cu un motiv. Trebuia sa caure informatii despre orasul in care se duceau. Un om inalt de acolo le-a dat,nu de  mila 10€. Fetele s-au simtit jignite, si i-au dat banii inapoi. Domnul  se intoarse la ele si le dadu inapoi presupusa bancnota.

- Nu sunt 10€. Uitati-va mai bine! le ordona omul inalt imbracat in negru.

- Are dreptate! aici scrie...

   Lola fu intrerupta de acel om ciudat, care nu se stia de ce,dar purta o esarfa peste gura si ochelari de soare. Trebuie sa recunoastem, era cam frig afara.

-Voi merge cu voi in Leipzig, spuse omul cu o voce groasa. Nu aveti nevoie de harta. Dati-mi mie bagajele astea!

- Dar cum te cheama? Intreba Katy.

- Lam, in limba Yariana, bilet.

   Lola isi dadu seama ca tatal lor a spus "lam" in loc de biletel, deci avea o legatura cu omul asta.

- Si...unde este ?

-Nu se spune . Unii oameni nu trebuie sa stie ca tara exista, o lamuri Lam pe Rose. Oh, a fost o carte foarte interesanta! minti Lam,deoarece un client incepuse se uite cam suspicios la barbat.

   Cei patru isi gasira o ascunzatoare intr-o casa abandonata

- Mama si tatal vostru conduceau regatul Kolibrd, care este de 100 ani in razboi cu Yarbrii , bine, aproape 100. Peste o saptamana se implinesc 100 de ani. Apoi tatal vostru a incheiat un tratat cu Yaribrii atunci cand si-au pierdut averea, prin care el va trece de partea lor si atunci le-au poruncit sa o aresteze. Mama voastra nu a avut cum sa se salveze si au arestat-o deoarece puterea ei de conducere era mai mica. Eu sunt un trimis de-al mamei voastre.

- Dar tati daca era rege si s-a dus de partea celor din  Yarbii, atunci mai era rege? intreba Rose.

- Mi-e cam greu sa spun, dar mama si tatal vostru au divortat.

- POFTIM?!

- Nu ar fi trebuit sa va spun asta, imi pare rau.

- Macar acum stim! exclama Lola.

- Dar unde se afla aceste regate?

- Va voi arata cand vom ajunge.

   A doua zi, S-au sculat la ora 5:00, mai tarziu decat de obicei. Si-au luat mancare si au pornit spre gara.

- Stai! Tu nu ai bilet! isi dadu seama Rose.

- Nici o problema! exclama Lam, apoi scotand un bilet de tren din sacoul lui. Sunt prezicator.

- Ce e aia? intreba Katy.

- Va explic mai tarziu.