Templul împăratului

III. Străina

Am călătorit două luni, până am ajuns în piaţa de sclavi. Două luni în care am fost legată in lanțuri, pusă pe cai și transportată nu mai mult decât ca și o bucată de carne. Am văzut cum alte fete mureau de foame sub ochii mei , cum picau de pe cai si erau călcate în picioare de vii, în ciuda strigătelor disperate.

Deși nu vorbeam limba lor, printre celelalte fete captive se afla încă o fată europeană: am recunoscut-o după culoarea părului deschisă și pielea ei trandafirie. Se putea observa după trăsături că aparținuse de o familie nobilă, iar crucea de la gât, care era asemănătoare cu a mea,mi-a confirmat acest lucru.

Am observat-o din prima zi în care m-am aflat în mijlocul lor. Era retrasă, nu vorbea decât dacă era întrebată și avea maniere elevate. Deși celelalte fete mancau fără să le pese daca se murdareau sau nu, ea mereu se ștergea , după fiecare masă, în stil occidental. Văzând toate aceste lucruri și considerând că aveam în sfârșit o tovarășă cu care îmi puteam împărtăși suferinţa și care m-ar fi putut ajuta să mă întorc acasă , am abordat-o, în mod direct. I-am vorbit în latină, fiind sigură ca ea cunoaște această limbă.

-Știu că ești din Europa, știu că ești din vită nobilă. Mă numesc Arthemisia,și am fost răpită și adusă aici cu forţa. Nu mai știu nimic de casă, nu știu nici încotro ne îndreptăm. Fii bună, ajută-mă, haide să scăpăm de aici.
-Nu putem. Nu putem să scăpăm de aici. Suntem două contra lor. Au o întreagă armată. De ce nu ești raţională, copilă?

Mi se adresa ca și cum ar fi diferenţă de zeci de ani între noi, ca și cum ar fi resemnată la o moarte sigură. Părea îndoctrinată și cuminte , cu un spirit prea docil pentru a începe o răscoală.

-Și ce ai de gând să faci ? Să fii sclava lor și să putrezesti aici ? Tu nu vrei să te întorci acasă?
-Eu nu am casă, nu am la ce să mă întorc. Nu îmi pasă unde merg. Doar să ma lase în pace
-Te rog , te rog din suflet , ajută-mă. Sunt din Veneţia, vreau să ajung la tatăl meu.
-Eu vin de la mănăstire. Mă numesc Joanna.

Nu știam ce aș putea să îi mai spun. Probabil își vedea această captivitate ca pe un martiriu. Aceea a fost ultima zi în care am vazut-o. Credeam că a murit, însă destinul mi-a arătat din nou ca mă înșel.

**
Când am ajuns în piaţa de sclavi,eram mai mult moartă decat vie. Simțeam că abia mai am forţă să merg. Nu puteam sa îmi mai folosesc mâinile pentru ca erau mereu însîngerate de la verigile grele care le țineau strâns legate. Am fost împinsă lângă altă fată, pe care o vedeam mai împlinită decat mine , si am așteptat venirea negustorului care urma să ne vândă.

Piaţa se întindea pe o suprafată imensă, bărbatii circulau dezordonat în ea, în căutare de sclavi. Veneau tot felul de nobili cu un chip ciudat și calești colorate, înflorate, care erau majoritatea în forma unui cap de dragon desenat ieftin. Am aflat că pentru chinezi, dragonul reprezenta un element sacru, și că era un element al calendarului lor. Inițial, nu știam unde suntem , dar negustorul care se ocupa de mine și care mai scăpa unele cuvinte în latină, striga disperat că suntem la graniţa cu China și că trebuie să ne comportăm cuviincios , ca să obtină un preţ bun pe noi.

Am rămas așa câteva zile, au venit diverse familii care ne inspectau și care strâmbau din nas când puneau mâna pe noi. Mi se părea că timpul stă în loc, până când, într-o zi, am văzut ceva mai special.

-Faceţi loc ! Faceţi loc guvernatorului Wu Zhang !!

Toată lumea era agitată și se trăgea pe margine. Eu am rămas neclintită , exact unde mă aflam.

-Fiinţă neghioabă, tu nu auzi să te dai la o parte ? Cine crezi că ești tu ? Ești un nimeni ! Guvernatorul, zei!

M-am ales cu o palmă peste spate, care m-a făcut să cad la pământ. In acel moment , am văzut , după ce mi-am ridicat privirea, capul negustorului meu fiind jos, lângă mine. Am închis ochii, și am simțit o mână că mă mângâie pe spate. M-am întors incet, speriată, si un om maret, îmbrăcat festiv si cu parul lung mi-a facut semn sa ma ridic.

Avea ochii alungiti și privirea caldă. Buzele îi erau mari și pielea albă și fină , cu barba frumos aranjată. Era legat la păr conform vremurilor , iar armura îi era pictată cu auriu.

- Cât timp o să văd asemenea atrocități petrecîndu-se chiar sub ochii mei ? O femeie este ca o floare de primăvară, nu o poti răni sau atinge până când nu își deschide petalele sub ochii tăi. Dar, zei! În numele cerului , ce frumusete !

Se uita la mine , sorbindu-mi privirea.

-Vreau să stiu numele fetei și pretul ei.
-O cheamă Nogoon, este cea mai frumoasă ! s-a auzit o voce din mulțime.
-Nogoon..asta inseamna verde pe limba lor. Da, ochii ei , are sens. Cumpărati străina și aduceţi-o după baie la mine. Acum,sufletul meu are nevoie de ochii ei.

Am fost ridicată usor de jos. Il priveam din cap până în picioare, in timp ce se deplasa galant, urcând pe un cal frumos împodobit. Era prima persoana caldă care mi-a topit sufletul. Știam că poate a mai cumparat sute de alte sclave. Încercam să ma opresc din admirația ce i-o purtam și să revin cu picioarele pe pământ.

-Haide, Nogoon, este timpul să ne îndreptăm spre Curtea Imperială. Dacă nu te porti cuviincios, vei ajunge să fii trimisă pentru a munci la templu. El este Guvernatorul Wu Zhang, mâna dreaptă a împăratului Zin-Pyi din dinastia Focului.

Un soldat m-a urcat într-o trăsură și am pornit la drum. Aventura vietii mele era pe cale să înceapă. Steaua mea nu mă părăsise. Însă pentru ei, eram tot o străină.