Templul împăratului

XV. Arhivele

Mă zbăteam între legendă și realitate. Puteam să mă supun la niște riscuri enorme, plătind cu propria mea viață , pentru o țară de care nici nu aparțineam. Cumva, simțeam că e datoria mea să aflu mai multe despre Arhive și dacă într-adevăr, Împăratul nu este moștenitorul de drept al tronului. Deși voiam să cred că totul este doar un mit, faptele petrecute îmi demonstrau exact contrariul. Yuna și atâția slujitori nu plănuiseră răpirea mea în van. Totul se petrecea cu un motiv, iar gelozia unei femei de la curte nu era unul din ele.

Știam că pentru a intra în Arhivă, trebuia să trec de gărzi, de Yuna și de Împărat. Trebuia să fiu suficient de inteligentă încât să nu dau nimic de bănuit. Dar, când voi da ochii cu Împăratul, acesta mă va lua la întrebări, a căror răspunsuri nu voi avea timp să le dau. Eu și Wu Zhang trebuia să ne mișcăm suficient de repede încât prezența mea la Palat să nu fie remarcată, încât să trecem de gărzile din Arhivă și să găsim documentul înainte ca Yuna și slugile Împăratului să îl ardă.

Le-am promis fetelor care aveau grijă de mine un bacșiș frumușel dacă nu mă deranjează pentru următoarele ore. Trebuia să mă furișez afară din încăpere, unde Wu Zhang mă aștepta cu cheia de la Arhive și cu harta lor în minte. Inima îmi bătea nebunește, însă simțeam că Wu Zhang are mai multe implicații în toată povestea aceasta decât pare la început. Trebuia să aflu totul despre el. Cu prețul vieții mele.
Reușind să mă strecor, l-am văzut în capătul coridorului.
-Împăratul doarme. Nu ar trebui să ne ia mult până ajungem în subteran. Există o problemă, însă. Gărzile de acolo.
-Dacă aș avea un pumnal...
-Ce trebuință ai tu într-un pumnal?
-Wu Zhang, știu că pare ironic, dar pot manevra astfel de arme. Nu am fost o femeie oarecare. Mama mea mereu se împotrivea, dar când eram acasă, la familia mea, mereu purtam șalvari, călăream și manevram obiecte ascuțite pe scoarța copacilor.
-Nogoon, ești cea mai puternică femeie pe care am întâlnit-o vreodată.

Îl priveam și vedeam raze de soare în ochii lui. Faptul că el avea încredere în mine și în trecutul meu, mă făcea mult mai stăpână pe mine. Dar nu voiam să știe asta. Nu voiam să știe câtă putere avea asupra mea orice cuvânt, orice privire îmi arunca.

Cu pași repezi și înceți , ne-am îndepărtat spre subteran. Wu Zhang mi-a explicat că Arhivele Secrete sunt la aproximativ 3 nivele sub pământ și că nimeni, de douăzeci de ani, nu a mai călcat în ele.
-Ușa s-ar putea să fie blocată, din cauză că nu a mai fost folosită de foarte multă vreme. O să am nevoie de toată puterea ta ca să o putem deschide, deși nu garantez.
-O să încerc să fac tot posibilul să pătrund în Arhivă, Wu Zhang.
-Nogoon, stai, oprește-te. Înainte să ne riscăm viețile, voiam să te întreb: de ce faci asta?
-Nu pot să îți dau un răspuns care să ateste judecata mea, însă presimt că tu, Wu Zhang...tu ești implicat în asta.

Fața lui păli.

-Oricât te iubesc, Nogoon, nu pot să te las să îți riști viața pentru o iluzie, pentru o presimțire. Lasă-mă să merg doar eu.
-Nu am să te las. Și nu vei merge doar tu. Vin cu tine, am promis.
-Nu o să te pot opri niciodată, nu e așa?

Am zâmbit, privindu-l. Era magnific și blând. Dacă aveam să îmi pierd viața, eram bucuroasă . Eram lângă prima și ultima mea iubire.

**
Coridoarele erau strâmte, aerul cald și fierbinte. Nu ne-a fost greu să ucidem doi gardieni. Wu Zhang trecuse prin fața lor, iar eu, după colț, am strigat. S-au repezit către mine. Primului, i-am înfipt pumnalul în inima. Pe al doilea, speriat, l-a nimicit Wu Zhang. Acum eram doar noi doi, coridoare nesfârșite și cheia.
Am străbătut un labirint până la Arhive. Mirosul era unul îmbâcsit, se simțea că nu călcase nimeni în aceste împrejurimi de prea multă vreme. În fața noastră, o ușă masivă, de piatră, ne separa de unul dintre cele mai mari secrete ale Chinei și ale Dinastiei.
Wu Zhang a răsucit cheia în broască și spre surprinderea lui, ușa s-a deschis cu ușurință. Am dat-o la o parte, fără să zăbovesc și am intrat în Arhive. Totul în jur erau doar manuscrise. Câteva pe foi, câteva îmbrăcate în piele, teancuri de hârtii aruncate conținând toate cifrele și economiile țării.
-Ai idee unde se află documentul?
-Aceasta e marea provocare. Și suntem contra timp. Trebuie să găsim documentul înainte ca cineva de la Palat să își dea seama că lipsim, sau înainte ca Yuna să ajungă aici.

Simțeam că trec ore, însă treceau doar minute. Nu găseam nimic.
-Wu Zhang, dacă totul este doar o legendă? Am ucis gardienii aceia...
-Nogoon, fără riscuri în viață nu vei ajunge nicăieri. Trebuie să ne gândim că răpirea ta nu a fost întâmplătoare. Yuna nu s-ar fi riscat să te ucidă dacă nu ar fi fost pusă de către cineva. Cineva cu o funcție mult mai înaltă, care voia să facă rost de Cheie și să distrugă documentul. Împăratul nu ar fi făcut asta niciodată. Atunci, cine?
-Wu Zhang, cred că văd ceva! Privește!

În stânga noastră se afla, pe o carapace de marmură, o cămașă brodată cu aur, mică. Am luat-o în mână. Părea foarte veche. Pe spate, scria într-o chineză veche, niște litere aproape indescifrabile. Lângă ea, era o carte. Semăna foarte mult cu Biblia creștină, și spre deosebire de cămașă, în ea scria cu litere europene.
-Ce scrie aici, pe cămașă, Wu Zhang? Cred că are legătură cu...

În acel moment, torțele ni se stinseră. Curent de aer, de undeva. Ușa.
-Nogoon! Știu că ești aici! Viperă nenorocită! Mai bine te ucideam când aveam ocazia! Soldați, găsiți trădătoarea!

Era Yuna. L-am luat pe Wu Zhang de mână și l-am tras după mine. Strângeam cămașa cu forță , de parcă ar fi fost sufletul meu. Ne-am pierdut printre văgăunele Arhivelor, în beznă. Eram noi doi și restul lumii.