8 aprilie 2018
Aș vrea să îi cer iertare lui Dumnezeu pentru tot. Pentru un "NOI" obositor care mi-a consumat până și ultima suflare de viață. Pentru absolut tot ceea ce am pierdut odată cu tine. Pentru tot ceea ce nu am trăit, dar urma să trăim. Pentru trădări, pentru absență, pentru liniște, pentru lașitate, toate adunate în sufletul meu. Sufletul unui copil încercat de traumele vieții.
Îmi vreau înapoi toate amintirile! Vreau să mi le dai fără ca măcar să te uiți înapoi, fără să exprimi regret în urma a tot ce am trăit. Nici măcar în gând nu vreau să le păstrezi. Vreau să uiți de mine și că am jucat un rol important în viața ta cândva. Îmi vreau înapoi toate nopțile, toate atingerile, toate cuvintele de iubire pe care ți le spuneam odată, vreau să îmi dai timpul înapoi. Dă-mi timpul pe care l-am irosit cu tine, căci a fost în zadar.
Mă rog să alergi ca un nebun prin viață, bântuit de trecut, fără ca să aparții vreodată cuiva sau undeva. Să mă vezi în fiecare femeie și să cauți vorbele mele în vocabularul pretendentelor tale. Și te mai rog ceva, având în vedere faptul că nu știu să trăiesc fără tine... Îmi ierți te rog, nepriceperea?
CITEȘTI
Confesiunile unui suflet rănit
No FicciónTot ce am scris aici este o mică, dar lungă exprimare a sentimentelor care mă chinuie, care nu-mi dau pace. Sentimente fără de care nu aş putea trăi. Toate drepturile rezervate @AndreeaCătălina
