ᵉˡᵉᵛᵃ ᶜᵉᵃ ᶰᵒᵘᵃ || ᵏ.ᵗʰ(În curs de editare)

De ce el?

V:Andreea... Trebuie să îți spun ceva!

Eu: Te ascult.

V: Pai.... Eu t- *sună telefonul*

Eu: Scuzama, vin imediat!

Ma ridic și ma îndrept spre telefon. Cel ce ma sună era Jimin Oare ca mai vrea acum?. Întru în bucătărie ca să nu poată auzi Vlad ce vorbim și răspund apelului.

Convorbire tefonica📞

Eu: Alo?

JM: DEDE, TREBUIE SĂ VI URGENT LA SPITAL!

Eu: De ce? Esti bine?

Jm: Eu da dar Taehyung nu este. *se întristează*

Eu: Jimin, ca să întâmplat cu Taehyung? *tip îngrijorată*

Jm: Mai bine ai veni aici.

Eu: Unde esti?

Jm: Spitalul ***********

Eu: Bine, ajung acolo în 20 de minute!

Jm: Grăbește-te, te rog!

Convorbire tefonica încheiată 📞

Imi iau geaca și trec pe lângă Vlad în grabă.Ma încălt și înainte să ies pe ușa îl anunt pe Vlad ca o să fiu plecată o vreme. Pornesc în grabă spre spital din cauza ca titular de mine a uitat sa cheme un taxi.

Ajunsa la spital intreb o asistentă unde se află pacientul Kim Tahyung.Asistenta imi spune că nu exista un astfel de pacient dar altă asistentă imi spune că nu e trecut, dar se află în spital.Il sun pe Jimin iar acesta apare ca prin minune.

Eu: Jimin, unde e Taehyung??

Jm: T-Taehyung e în o-operatie! *plânge*

Eu: Ce?? Cum să întâmplat asta? *tip atât de tare încât atrag niște priviri*

Jm: E-eu nu stiu! Doar am fost sunat de la spital să vin aici!

Eu: Ceilalți stiu?

Jm: Da.......ajung și ceilalți în curand.

Eu: Bine, acum hai să ne așezăm și poate te calmezi puțin.

Nu pot să cred.Saracul Jimin e devastat iar nici un doctor nu ne spune nimic. Încep să cred ca doctorii astia is puși aici doar de frumusețe.Ceilalti au ajuns și ei cumva dar nu arătau prea bine. Erau obosiți, triști și puțin prinși în ganduri. Mai ales Jimin. Nu pot spune că pe mine nu ma afectează dar trebuie se rămână cineva tare.

O sun pe Deny să ii spun despre Taehyung, aceasta ajungând la spital numaidecât....... Trecuse două ore și noi nu primim niciun răspuns din partea doctorilor. In minutele următoare un doctor ieși din sala de operație.

D: Cine e cu pacientul Kim Taehyung?

Toți: Noi!

D: Momentan starea lui e stabilă. E treaz de jumătate de ora și spune același lucru în continuare. E cineva aici cu numele Andreea?

Eu: Eu sunt!

D: Va rog sa veniți cu mine!

Ma uit la băieți care imi incuvinta din cap. Ma țin după doctorul acela până ajungem în fața unui salon.

D: Nu sta mult! Îi trebuie odihnă!

Eu: Am inteles!

Înaintea spre patul lui unde el dormea liniștit. Și cica E treaz.Ma uit la el cum dormea liniștit. Pielea albă și fina, puțin colorată în obraji. Genele negre și lungi, buzele mari de un roz aprins. Părul lui puțin dezordonat îl făceau să pară că un înger. Un înger printe atâția diavoli. E frumos! El e frumos! Poate ca nu  mi-am dat seama de asta până acum dar pielea lui, părul lui, fața lui, până și corpul lui bine modelat sunt perfecte. Cred ca încep să ma îndrăgostesc de el!Dar el nu simte la fel, plus ca sunt împreună cu Yunho.
Ma așez pe pat lângă el și încep să îi mângâi ușor obrazul. Îl vad ca strâmbă din nas, cea ce ma face să chicotesc scurt.Incepe sa se Forăscu și într-un final își deschide ușor ochi.

Th: A-andreea? *se chinuieste să vorbească*

Eu: Sunt aici nu-ți fa griji. Culcate la loc.

El imi zambeste și imi i-a mâna intra lui, cea ce ma face să rusesc puțin. Se întoarce spre mine după care închide ochii. Rad și continui să-l privesc, e perfect.

~Per. Taehyung~

Ma plimbam prin parcul de lângă școală când pe partea cealaltă vad un stând cu flori. Acolo zăresc un buchet mare de trandafiri albi. Sunt preferati. Lui Dede. Trec drumul și cumpar buchetul de trandafiri.

V(vânzătorul): Poftim și asta fiule! *imi întinde o cutie roșie* Înăuntru se află două inele de argint. Ambele au două pietre speciale care leagă destinul a două persoane. Da acest inel persoanei iubite iar dacă culoarea pietrei se schimbă în alb, inseamna ca sunteti destinați să traiti impreuna,dar dacă culoarea pietrei se schimbă în roșu inseamna ca va este destinat să muriti de mână persoanei iubite. Dar ascultam cu atenție! Ai grija cui dai inelul, să nu ajungă pe mâini grește.*dupa care tipul dispare ca prin vis*

Ma uit la cele două inele identice. Acest inel îi va aparține Andreei! Îl voi da când sunt sigur că mă iubeste așa cum o iubesc eu! În timp ca eu admiram inelele nu am observat că semaforul se făcu rosu pentru trecători așa că am fost lovit din plin de o mașină. Ultimele lucruri pe care mi le mai amintesc înainte să cad în abisul întunericului a fost mania mea strângând inelele.

                           
                             ****

Simt cum o lumină puternică imi deranjează somnul așa că cu greu incerc să îmi deschid ochii. Într-un final reușesc dar mare greșeală ca am fost orbit de lumină puternică a zilei.  Ma uit în jur dar nimic nu mi se pare cunoscut. Pereții erau de un alb imaculat iar peste tot se simțea miros de medicamente.
După cât ma duce pe mine capul aș spune că sunt într-un spital.
Pe ușa intra cineva așa că m-am prefăcut ca dorm.

Se apropie ușor de mine, dar rămase acolo. Cred ca încep să mă indragostesc de el! După voce se pare ca este Andreea dar nu sunt sigur. Se așează lângă mine începând să îmi mangaie ușor obrazul, fapt ce ma făcu să mă gadil. Deschid ușor ochii și observ ca chiar e Andreea.

Eu: A-Andreea?

Dede: Sunt aici, nu-ți fa griji. Culcate la loc.

Îi i-au mâna intra mea după care ma intorc pe o parte și îmi inchid ochii, intrând ușor în lumea viselor.

Capitol nou. Ce mai faceți?😉 Stiu ca am lipsit dar m-am gandit ca ar fi mai bine să scriu un capitol pe săptămână, din cauza programului meu încărcat. De acum voi post în fiecare duminică.
Pe mai târziu. Bye~❤