Dintre toți anii petrecuți cu el acesta este unul din preferatele mele pentru că în aceast an s au întâmplat multe cu noi, am legat o prietenie strânsă ce credeam că nu se va termina vreodată.
Încă din prima zi din clasa a IX-a el a avut un impact imens asupra mea. Stătea în ultima bancă cu prietenul lui si mereu la ore mă întorceam să mă uit la el. Mi se făcea dor de privirea lui si la 5 minute după ce nu o mai vedeam. Primele săptămâni au fost ciudate. Nu reușeam deloc să mă bag în vorbă cu el. Nu știam deloc cum si ce sa fac. Sincer nici nu stiu cum am ajuns să vorbesc cu el. Din al doilea semestru ne am mutat în laboratorul de fizica unde stăteam câte 3-4 în bănci. Iar el stătea cu mine si inca o colega. Devenise stresul meu zilnic din acel moment. Zilnic mă zăpăcea la cap, nu pot spune că nu mi plăcea. Simțeam că ziua mea nu era completa dacă el nu mă zăpăcea. Ii spusesem la un moment dat sa înceteze ca ma dispera si mi-a zis că o să înceteze dacă o să recunosc că e un stres. Bineînțeles că nu am făcut o. Îmi placea sa ma streseze. Am început să țin la el din ce în ce mai mult. Dar nu realizam asta. Încă speram ca nu o voi face. Nici atunci nici pe viitor. Încercam să mă conving că țin la el ca la un frate de care nu avusesem parte. Plus ca el avea iubita si nu mi doream ca ei să se certe sau ceva din cauza mea. Anul trecea destul de repede. Un an plin de îmbrățișări si stresari zilnice. Mereu ne mazgaleam cu pixul pe maini si de la ceva mic mereu ajungeam să fim plini de pasta de pix. În pauze când mergeam cu el la magazin mereu ne luam Sugus si ne certam pe caramelele verzi, pentru că ne plăceau la amândoi. Si cam de fiecare dată le împărțeam în mod egal iar el mereu îmi mai dădea una de la el. Prima caramea pe care mi a dat o, încă o am. Știam că după ce vom termina liceul nu o să l mai văd, fiecare o va lua pe drumul lui, așa că am strâns cât mai multe lucruri ce mi amintesc de el.
Pe 1 Martie, prietena mea cea mai buna mi a spus că un băiat trebuie să mi lege ata de mărțișor la mâna. Așa că eu l am rugat pe el. Si chestia asta s a repetat în fiecare an, mai puțin anul acesta. De parcă ata aia reprezenta prietenia noastră. În ultimii 3 ani mi a legat ata la mâna și am fost prieteni. Anul acesta nu...si suntem foarte distantati. Încă sper ca această chestie se va remedia si ca, cumva vom putea să fim ca înainte. Deși știu că sper degeaba...
