Sa fie frica că va deveni prea important pentru mine? Sau frica ca il voi pierde la un moment dat? Sau ca el se va îndrăgosti de alta si nu de mine? Sau ca ma va considera doar o prietena?
Dar totuși el îmi aduce atâta bucurie in suflet... Atâtea sentimente și atâtea stări de bine provocate de el... Cum sa încerc să l evit numai că sa nu ajung să mă îndrăgostesc?
Oare dacă l evitam nu l mai iubeam acum? Dar dacă ar fi fost așa...atâtea momente frumoase, pline de emoție nici nu ar fi existat. Câteodată regret ziua în care l am cunoscut. S au întâmplat atâtea și eu am suferit destul de mult. Dar amintirile noastre merita zeci de ani de suferințe.
Multi m au întrebat: "Dacă știai cum se va termina totul l ai mai fi iubit?". Normal. Nu am intenționat să l iubesc. Nu am intenționat nici măcar să mă atasez câtuși de puțin de el. Pur si simplu s a întâmplat.
Niciodată nu alegem de cine ne îndrăgostim. Câteodată ne ia destul de mult timp până realizam ca ne am îndrăgostit. La mine asta a durat cam 1 an. După o vară întreagă în care nu l am văzut, în care nu am vorbit, am realizat că îmi era extrem de dor de el. Si tot așa am realizat că simt pentru el mai mult decât credeam si mai mult decât voi simți pentru oricine altcineva. E genul ăla de iubire epica, unica. O iubire care încă există, după 3 ani și 6 luni.
Primele momente cu el au fost diferite. Fiecare atingere, privire, o simțeam altfel. Mereu când se uita la mine mi se inmuiau picioarele. Si totuși refuzam sa accept ca il iubesc.
Totul a fost complicat de la început. El era într o relație. Stătea mai mult cu mine decât cu ea. După un timp acea fată devenise geloasa pe mine deși eu nu aveam nici o treaba. Când stăteam cu el în bancă și ne mai atingeam mâinile simțeam o emoție atât de puternică încât mă pierdeam. Aveam atâtea emoții încât nu puteam să mă uit în ochii lui. Ma pierdeam cu totul. Încă mă pierd.
Dar cine ar fi crezut ca dupa atâtea momente vom ajunge cum suntem acum. As fi băgat mâna n foc ca nu vom ajunge așa, ținând cont de câte s au întâmplat între noi.
