2.

708 43 52
                                    

O sa fie o zi grea, isi spuse Jeong-guk. Fetele care adineauri tipasera s-au asezat inapoi pe scaun dupa ce au fost certate de catre profesoara. Dar asta nu a fost de ajuns ca sa le potoleasca entuziasmul. Ce-i drept, nu aveau cum sa se opreasca din zambit o data ce au auzit de tara pe care au admirat-o mereu. Mai ales acum cand curiozitatea lor putea fi hranita chiar  de catre fosti locuitori ai acelei tari. De unde vine aceasta pasiune? Cel mai probabil se datoreaza zecilor de serii kdrama vizionate si genul de muzica ascultat, care este tot coreean, kpop. Una dintre ele, blonda cu suvite verzi, se intoarce spre colega ei vorbind cu entuziasm despre norocul pe care pot ele sa-l aiba. Insa discutia lor este intrerupta, sau mai bine zis atentia lor este distrasa, de catre baietii care aveau de gand sa se prezinte.

"-Ma numesc Jeon Jeong-guk si am 17 ani. Obisnuiesc sa mi se spuna Jungkook.. daca va este mai usor de pronuntat." spune el cu o urma de indoiala.

"-Buna! Eu sunt Kim Tae-hyung! Ma bucur sa va cunosc! Eu am 19 ani.. sunt mai mare. Si daca vreti imi puteti spune.. hm.. V?" termina cu o intrebare baiatul. Entuziasmul lui putea chiar sa-l intreaca pe cel al fetelor. 

"-H-hei! Numele meu este Park Ji-min si sunt fratele lui Tae. Avem aceeasi  varsta, deci.. da." 

O data cu prezentarile terminate, profesoara le face semn sa se aseze in ultimele banci libere. Insa bancile erau doar de cate doi, asa ca Jungkook a ales sa se aseze singur in banca de langa perete. Nu era chiar singur, in banca de alaturi, pe randul din mijloc, se aflau prietenii lui de-o viata. Colegii lor sigur ca au fost uimiti afland ca noii elevi sunt asa de mari in ceea ce priveste varsta, in ciuda faptului ca ei arata mult mai tineri. Teoretic, ei ar fi trebuit sa intre in clasa a 12-a , respectiv a 11-a , dar cine ar putea fi atat de crud incat sa puna doi copii care abia rup trei cuvinte in romana sa dea si bac-ul? Au fost nevoiti sa intre in clasa a 10-a pentru a-si consolida cunostiintele. Oricum nimeni nu avea sa-i judece. Ce e gresit in a invata? Conteaza varsta? 

"-Bun venit la Liceul cu Program Sportiv <Nicolae Rotaru> Constanta!" le mai ureaza inca o data doamna diriginta si isi intoarce privirea spre catalog. Din a doua banca de pe randul pe care se asezase Jungkook, blonda cu suvite verzi isi tot intoarcea capul spre noii sai colegi. De asemenea, din prima banca de langa geam, bruneta care tipase alaturi de ea. Baietii chiar aveau parte de multa atentie. Profesoara, care, ironic, preda chiar limba romana, face prezenta, atragand atentia noi venitilor. "-Bora Patricia...Ichima Jess...Manu Daria...Popina Irina... " enumera ea cateva nume si se opreste in dreptul rubricilor dedicate celor recenti adaugati "Jeon Jeong-guk.. Kim Tae-hyung si Park Ji-min." Pentru un moment face pauza si apoi intreaba "Voi ati intrat pe dans sportiv, nu-i asa?" 

"-Da."ii raspunde scurt Jimin, iar aceasta incunviinteaza. Ora de romana nu a fost tinuta in cele din urma, clopotelul anuntand ca timpul alocat s-a scurs. In pauza, blonda si bruneta s-au dus la banca lui Taehyung si Jimin. Pentru inceput, isi dadeau coate una altuia ca sa stabileasca cine spune primul cuvant. Dupa cateva rasete emotionate s-au decis sa isi dea colegii la o parte pentru a se aseza in banca din fata baietilor. "-Amh.. buna!"le saluta acelasi Jimin." Cum va numiti? " 

"-Eu sunt Jess," se prezinta blonda, "iar ea este Irina. Si noi tot dans sportiv facem."

"-Ma bucur sa te cunosc, Jess!"i se adreseaza Taehyung mentinand contactul vizual, insa fata se rusineaza si isi indreapta privirea spre Jungkook, obtinand astfel un chicot din partea baiatului. "Adica sa va cunosc." reformuleaza acesta privind-o si pe bruneta Irina. 

"-Amh.. te simti bine?"il intreaba Irina pe Jungkook care intre timp venise langa banca prietenilor sai. "Arati.. speriat." continua aceasta." E in regula, nu iti face nimeni rau."

"-Nu sunt speriat, sunt doar putin ingrijorat. Eu nu prea ma descurc cu limba romana.. si imi e putin greu sa vorbesc." se justifica acesta. Privirea usor trista ii se fixeaza pe mainile pe care le freca una de alta in semn de agitatie. Observand ca ticul sau nervos iese in evidenta, isi apuca intre degetul mare si cel aratator firele ce constituiau bretonul sau negru ce ii acoperea fruntea si relativ, sprancenele, rulandu-le usor. 

"-Asa-i."intervine Jimin. "Hoseok-hyung ar trebui sa-ti gaseasca un meditator." 

"-Ai nevoie de un meditator?" sare Jess."Amanda te-ar putea ajuta. Ea este la filologie."

"-Cunosti unul?" devine interesat Jungkook." Cine este Amanda? Sunt dispus si sa platesc." 

"-Amh.. Este prietena mea si este la filologie, dar sta departe. Totusi, as putea vorbi cu ea." 

"-Te rog, am nevoie de ajutor.." spune trist baiatul facand o plecaciune care sa exprime vointa lui puternica. Este un gest des intalnit in Asia, insa in Romania este total diferit. Cine a mai pomenit ca cineva sa se aplece in fata cuiva? Bineinteles, pentru un roman obisnuit care nici nu poate sa faca diferenta intre limba chineza si orice alta limba asiatica, este foarte ciudat, dar cele doua fete stiau ca acel gest simboliza respect. 

In timpul ramas din pauza, fetele le-au pus diferite intrebari baietilor, despre cum e in Coreea din perspectiva lor, daca au vazut peisajele frumoasa ce apar in filme, daca au avut ocazia sa cunoasca trupa de idoli masculini Got7. Aparent, fetele erau fane infocate ale acestor lucruri , iar baietii le-au raspuns la toate intrebarile, mai putin la cele despre liderul JB care erau putin mai ciudate. Era prima data cand au intalnit pe cineva atat de pasionat in ceea ce priveste tara lor de provenienta.  Orele au trecut repede, ei fiind pe profil sportiv au avut doar patru ore. Cu numele colegilor deja uitate, cei trei baieti s-au indreptat spre casa. 

"-Oh, hei! Si voi mergeti cu autobuzul 51?" intreaba fata ce se numea Irina. 

"-Da. Se pare ca acum avem si o colega impreuna cu care sa facem naveta." constata bucuros Jimin. 



O data ce a ajuns acasa, Jess isi suna cea mai buna prietena pentru a-i povesti toate cele intamplate.

"-Jajiyaa!!! Ce mai facii?!?" tipa Jess fericita ca in sfarsit vorbea cu prietena ei demult nevazuta. 

"-Ma uitam la anime, tu? Ne vedem sambata, da?" 

"-Normal. Am atatea sa-ti povestesc! Dar aveam ceva sa te intreb.. nu stiu daca ai timp mai ales ca acum ai si o slujba.." 

"Ei, hai! Spune, aegi!" ii raspunde dulce cealalta fata. 

"-Aww!! Koibitsu.. pai in primul rand, am colegi coreeni !! " spune fata entuziasmata.

"Cee?! Ce tare!"

"-Si unul dintre ei are nevoie de meditatii la romana si cum tu esti la filo, m-am gandit sa te recomand pe tine!"

"Ce ?!?! Stai, stai, stai! Nu il pot medita!"

"-De cee??? Oh, haide! Ai medii mari si baiatul chiar are nevoie de ajutor!"

"Dar, Jess! Nu am nicio calificare ca sa-i predau! Si e si departe! Nu am nicio certitudine ca o sa-l pot invata!" 

"-Aishhh! Serios, Amanda? <Nu o sa-l poti invata?> E doar o scuza. Si oricum tu faci naveta pana aici ca sa ajungi la locul de munca, deci te descurci."

"Off... nu stiu ce sa zic.."

"-Ce spui sa vorbim cu el sambata? Daca tot vi incoace ai ocazia sa si discuti cu el si dupa te decizi. Dar haidee, acceptaa!!"

"-Bine. Ma mai gandesc."







"

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Meditatoarea MeaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum