Meditatoarea Mea

4.

*Prima meditatie*

Dupa ce au stabilit o data si o ora, Jungkook si Amanda mai aveau doar sa se intalneasca. Amandoi erau destul de agitati. Urmau sa petreaca impreuna vreo doua ore in speranta ca baiatul va pricepe ceva. 

Amanda era deja la munca de cateva ore; fiind duminica ea trebuia sa munceasca. Nu e ca si cand si-ar da sufletul intre scoala si serviciu, era doar un job part-time. Zilele in care era prezenta in restaurant erau vineri, dupa scoala, sambata si duminica, iar meditatiile vor fi tinute sambata si duminica dupa program. Mai erau zece minute pana cand Jungkook va ajunge in fata locului indicat, asa ca fata merge sa se schimbe si sa-si ia lucrurile. Tura ei se terminase. 

"-Multumesc pentru munca depusa!" striga ea spre colega ei iesind din restaurantul japonez Tokyo Rikiya. Afara era deja asteptata de catre elevul ei. Ajunsese mai devreme decat trebuia, lucru care a uimit-o putin. De ce a vrut baiatul sa astepte in frig numai ca sa isi aduca meditatorul acasa? Poate voia doar sa dea dovada de punctualitate. Aproape ca intrau in luna noiembrie si e din ce in ce mai frig. "Jungkook, de ce ai venit atat de devreme? Vei ingheta." 

"-Ah, nu-i nimic. Adica e frig, dar.. amh am vrut sa fiu sigur ca nu te fac sa astepti." Amanda incunviinteaza, iar cei doi pleaca spre apartamentul in care locuiau baiatul impreuna cu fratele si prietenul lui. "Ummh, esti obosita? Adica tocmai ai iesit de la munca, sigur esti.. Imi pare rau ca te fac sa ramai ore in plus sa lucrezi cu mine in loc sa te odihnesti.. Voi incerca sa pricep cat mai repede!" spune baiatul agitat obtinand astfel un chicotit inocent din partea fetei.

"-Nu-ti face griji, nu fac nimic prea greu, doar mut castroane de colo-colo. Oricum daca ajung acasa nu fac mare lucru. Deci nu-ti face griji, nu asta e o problema. Dar daca tot facem asta, vreau sa pricepi bine, nu repede. Okey? Si iti mai spun inca o data, sa nu ai asteptari mari.. pentru ca nu sunt un profesor."

"-Dar pot sa-ti spun <sensei>? " intreaba baiatul de parca nici nu ar fi auzit ce a spus fata.

"-Tocmai ti-am spus sa nu ma tratezi ca pe un profesor." rade ea slab,iar el alaturandu-se ei cu un zambet inocent. 

"-Nu conteaza, tot ma inveti ceva. Deci tot Amanda-sensei iti voi spune." justifica cu vointa de neclintit, cea mentionata oftand dramatic. 

Nici macar nu a realizat cand au ajuns la destinatie, fata sperand doar ca  saptamana viitoare isi va aminti macar pe unde ar trebui sa o ia. Etajul doi, apartamentul 21. Dupa o runda de urcat scari, cei doi intra in apartament. Jungkook striga un 'Sunt acasa' pentru a-si anunta prezenta, iar un alt baiat roscat deschide usa ce ducea probabil spre sufragerie. 

"-Oh! Tu trebuie sa fi Amanda! Ma bucur sa te cunosc! Eu sunt Jung Hoseok, fratele vitreg al lui Jungkook." spune roscatul adaugand un zambet larg la final. Era tanar de asemenea, diferenta dintre cei doi frati fiind doar de trei ani. Dar energia pe care o emana depaseste pe oricine, parand ca el este cel mai entuziasmat de venirea meditatoarei.  "Imi poti spune J-Hope, asa cum o fac prietenii,  nu e nevoie de formalitati." adauga el, desi formalitatea avea sa fie pastrata oricum.

"-Hyung.. esti prea energic.." comenta cel mic, obtinand o palma jucausa peste ceafa. Amanda rase usor si intra in sufragerie. Pe canapea se mai afla cineva, un somnoros ce clipea lenes spre spre ecranul televizorului. Parul lui de un albastru sters spre verde iesea in evidenta in contrast cu pielea alba ca zaharul. "Hyung, m-am intors. Ea este meditatoarea mea.." ii atrage atentia celui alungit de-a lungul canapelei. 

"-Buna." mormai scurt intorcandu-se din nou spre televizor.

"-Yoongi-hyung! Prezinte-te cum trebuie. Nu asa te comporti cu o persoana care e aici sa-ti ajute prietenul mai mic!" il cearta roscatul nelasand ca zambetul sau sa piara.