Meditatoarea Mea

10

Nu am mai scris de foarte mult timp, insa incerc sa scriu de pe telefon. Cum se intampla deobicei cu cartile on going, probabil habar nu mai aveti despre ce era cartea asta, asa ca voi lasa un mic rezumat in comentarii.
*

*

*

(...)

"-Jungkookie?", intreaba tanara din bratele baiatului.
"-Ce s-a intamplat?" ii raspunde el cu vocea dulce.
"-Nu stiu ce sa fac..."spune ea cu vocea slaba, continuand: " Vreau sa ma apuc de atletism."
"-Asta e bine.. Dar de ce?"
"-Vreau sa fac sport, dar nu prea am unde. Azi mi-a propus cineva sa vin la antrenamente in Navodari, pe stadionul Flacara. Cica este un club privat acolo.", explica ea.
"-Dar in ce zile..?"
"-Sambata si duminica." raspunde ea scurt.
"-Pai si meditatiile..?" intreaba nesigur baiatul. Daca nu vor mai face meditatii cum o sa o mai vada pe fata? Asta il speria putin.
"-Nu e nimic stabilit inca, nu stiu programul de antrenament. Si voiam sa-ti cer ca in cazul in care am antrenamentele puse astfel sa punem schimba zilele de meditatii... Imi pare rau."
"-D-dar le vom face nu?"
"-Desigur. Nu te las balta."

Cuvintele meditatoarei il linistisera putin. Toata agitatia si-o pierduse in ochii ei, simtindu-se tot mai aproape de ea. Tot ce isi dorea era sa stea cu ea si numai cu ea.

Meditatiile abia au fost tinute in aceea zi si chiar si asa, Jungkook a simtit ca tot ce stricase s-a reparat. Afara era intuneric, iar el o condusese pe fata pana la statie. Acum era singur hoinarind pe strazile orasului.
Ajuns acasa dupa cateva minute de mers, se tranteste obosit in pat.

°

"-Hei!" striga Jungkook catre Amanda care tocmai iesea de la munca.
"-Jungkookie! Buna~!" il saluta si aceasta, apropiindu-se de el. Jungkook o priveste doritor, vrand sa o simta din nou in bratele lui.
"-Amanda.. Pot sa...te imbratisez?"intreba el simtind cum ultima farama de curaj se duce.
"-Desigur!" Ii raspunde fata vesela aruncandu-se in bratele lui.

Era un sentiment minunat, de parca ar vrea sa o protejeze toata viata. Voia atat de mult sa fie a lui, sa-si poata permite sa guste din buzele acelea trandafirii sau sa-i sarute obrajii si fruntea. Insa nu putea. Cerea prea mult. Pentru moment se bucura ca-si poate aseza barbia pe capul satenei. Spera ca aceasta nu va renunta la meditatii. Ar innebuni.

"-Mergem?" intreaba trezindu-se din transa.
"-Dap. Si Jungkookie?" spune ea primid o aprobare in schimb. "Nu ai nevoie de permisiune ca sa ma imbratisezi." afirma ea provocand roseata in obrajii baiatului.

Cei doi au luat-o spre casa; o singura intrebare il frustra pe tanar. Au urcat scarile oprindu-se in fata apartamentului. Mana lui se blocase pe clanta, muscandu-si apoi buza de jos. Isi intoarce privirea spre fata avand sa-i puna o intrebare al carei raspuns avea sa-l intristeze poate.

"-Amanda..?"
"-Da?"
"-Tu nu ai antrenament azi?"
"-Teoretic da, practic nu ma duc." raspunde ea chicotind la final.

Chipul i se lumina, simtindu-se din nou fericit. Amanda avea sa stea cu el cateva ore ca de obicei. Iubea momentele in care ea corecta fiecare prostie scrisa de catre baiat, in timp ce el ii admira intreaga fiinta.

In sufragerie, Hoseok si Yoongi discutau despre planurile pe care le aveau in zilele urmatoare. Observand prezenta celor mai mici, se opresc raspunzandu-le la salut.
"-Amanda? Poti sa ne explici ceva te rog?"
"-Hm? Daca stiu, da."
"-Care e faza cu zilele astea libere? Maine nu mergem la munca?"
"-A lol nu, nici la scoala nu merge-"
"-Maine nu merg la scoala?!" se entuziasmeaza Jungkook.
"-Nu," zambeste fata," maine e Sfantul Andrei. E liber. Si pe 1 decembrie la fel. E ziua Romaniei."
"-Adica nici luni, nici marti?!" tipa fericit inca o data Jk.
"-Nope. E zi data de la guvern. Desi nu toti patronii dau liber in zilele alea."

Jungkook era ca in rai. Doua zile fara scoala?

"-Romania, te iubesc!" striga el zambind larg.
"-Vrei sa spui «Amanda, te iubesc»" comenteaza Yoongi cu o tenta de rautate.
"-Hyung!"

Stiu, stiu. E scurt. Dar trebuie sa-mi regasesc ideile mai intai. Promit ca nu va dura mult.
Saranghae 😍