Apel necunoscut

apelul 5

Mike:Hei, hei.Ce mai faci?

Amber:Wow, eşti în stare bună azi. Ce s-a întâmplat?

Mike:Eu, în stare bună? Sunt in stare mai proastă ca şi altă dată.

Amber:De ce?

Mike:Nu-i treaba ta. Oricum, n-ai nicio reacție la ce ți-am spus aseară?

Amber:Poftim, ce mi-ai spus aseară?

Mike:Ultimul cuvânt de la conversația noastră.

Amber:Atunci nu eram atentă că îmi făceam temele. Şi pe tine te lasam să vorbeşti ca un prost.

Mike:Mai făcut cumva prost?

Amber:Păi, da.Ce nu eşti?

Mike:Mă fac că n-am auzit asta.

Amber:Păi să te faci.Oricum, ce mi-ai spus ieri?

Mike:Mai bine să nu afli.

Amber:Ba da. Mai bine să aflu.Spune-mi odată.

Mike:Mai bine nu.Este mai bine ca să te las în suspans.

Amber:Dar, măcar o-să ne vedem odată?

Mike:Odată şi odată, da. Doar dacă nu e prea târziu.

Amber:Prea târziu pentru ce?

Mike:Pui prea multe întrebări.

Amber:Iar tu nu răspunzi la nimic.

Mike:Vrei cam multe.

Amber:Vrei cam puține.

Mike:Eşti cam pretențioasă.

Amber:Eşti cam sărac.

Mike:Eu sărac? Cred că glumeşti. Sunt mai bogat ca tine. Am o casă imensă.

Amber:Cred, că am mai mare casa ca tine.

Mike:Tu? Mai mare casa ca mine?

Amber:Dar, ce eşti bogătaş?

Mike:Într-un fel. Hai că trebuie să închid. Ne vedem mâine. Te urăsc,curioasa lumii. -Apel încheiat-