Apel necunoscut

apelul 29

Mike: Bună. Ce faci?

Amber: Mă pregătesc pentru balul de absolvire.

Mike: Când îl ai?

Amber: Mâine.

Mike: Asta înseamnă că nu pot să te sun, nu?

Amber: Păi, dacă mă mai suni la 12 noaptea, nu. Dar, dacă mă suni ziua e ok. Adică am balul de absolvire seara. Tu când ai balul?

Mike: N-am niciun bal.

Amber: Cum adică? Tu ai avut balul, sau ce?

Mike: Nu chiar.

Amber: Dar, tu câți ani ai?

Mike: Ca şi tine.

Amber: Adică?

Mike: Nu şti câți ani ai?

Amber: Ba da, dar vreau să văd dacă tu şti cât am.

Mike: Ai 16?

Amber Nu.

Mike: Oh. Ai 14?

Amber: Nu.

Mike: Ai 2?

Amber: Ce ai mă? Nu.

Mike: Atunci, câți ani ai?

Amber: 18.

Mike: Deci ştiam.

Amber: Cum adică ştiai? N-ai răspuns corect.

Mike: Ți-ai dat seama că eu m-am prostit, nu?

Amber: Chiar? Nu mi-am dat seama.

Mike: Şti ce nu-mi dau eu seama?

Amber: Ce?

Mike: De ce tot pun atâtea întrebări cu "nu", nu?

Amber: Nu.

Mike: Ce nu?

Amber: Nu.

Mike: Nu ce, nu?

Amber: Las-o baltă.

Mike: Ce să lăsăm baltă?

Amber: Nimic. Oricum, tu câți ani ai?

Mike: La fel ca tine.

Amber: Păi, şi tu ce naiba, ai rămas corigent.

Mike: N-am rămas corigent.

Amber: Şi atunci de ce n-ai un bal?

Mike: Că n-am chef să am un bal.

Amber: Hai mă zi. Cum adică n-ai chef?

Mike: N-am chef.

Amber: Cum adică n-ai chef? I-a stai, tu înainte ai spus că eşti la aceeaşi şcoală cu mine. Nu mai eşti la şcoală? De ce nu mai te duci?

Mike: Poți să taci?

Amber: Nu. Acum răspunde la întrebare. Eşti sau nu la şcoală? Sau, poate nu vrei să te duci la bal. Ce ascunzi? N-am să tac până nu răspunzi.

Mike: Ok. Bine. Nu mă mai sunt la şcoală. Mulțumită? Vrei să mai pui întrebarea aia pe zi? De fapt nu mai pui nicio întrebare. Ai pus destule. -Apel încheiat-