Apel necunoscut

apelul 33

Mike: Nu pot să cred că nu mă placi. Pentru toate lucrurile care ți le am făcut. Nu pot sa cred. Te urăsc.

Amber: Miracol. Nici un hei, nici un bună. Şi ce lucruri mi-ai făcut? Să-mi omori prietenii şi familia? Sincer, nu-mi pasă că mă urăşti. Că şi eu te urăsc.

Mike: Lanțul care ți l-am luat. Şi despre tot ce ți-am spus, că-mi pare rău că ți-am omorât familia şi prietenii.

Amber: În primul rând lanțul ăla cred că ai dat 2 lei pe el luându-l din piață. Plus că nici măcar nu-l mai port. În al doilea rând de ce faci toate lucrurile astea dacă nu-ți place? Doar pentru că ți-am făcut eu ceva rău şi vrei să te răzbuni? Asta e inutil.

Mike: În primul rând n-am dat 2 lei pe el. Am dat 20 lei. Şi nu mă interesează ca nu-l mai porți. În al doilea rând îți fac ceva rău că şi tu mi-ai făcut ceva rău la care nu pot să-ți spun ce. Şi nu e inutil de loc. Tu eşti inutilă.

Amber: În primul rând wow 20 lei. Ce mult. Cred că te-ai ieftinit de cât de mult e. În al doilea rând de ce nu poți să-mi spui ce ți-am făcut şi să reparăm lucrul ăla fără a mă omor?

Mike: În primul rând cred că n-ai auzit bine. Eu n-am spus că m-am ieftinit dând 20 lei pe lanț. În al doilea rând pur şi simplu nu pot să-ți spun ce mi-ai făcut că doar prin nişte vorbe n-ai putea ascunde acel sentiment crud şi răutăcios pe care lai făcut.

Amber: N-am făcut în viața mea rău nimănui. Şi orice ți-am făcut rău chiar îmi pare rău.

Mike: Ba nu-ți pare. Nu-ți pare rău chiar de loc. Nu eşti chiar atât de bună pe cât crezi. Şi gata Mike ăla rău care s-a făcut bun din cauza ta va deveni iar ăla rău. Deci dacă închizi telefonul pa pa.

Amber: Bine, nu-mi pasă.

Mike: Bine.

Amber: Bine.

Mike: Bine. -Apel încheiat-