Double Life

Capitolul 2

Sunt într-o peşteră întunecată. Câteva ierburi sunt crescute pe pământ. Unde sunt? Mă întreb eu. Sunetul picăturilor de apă lovindu-se de stânci se aud în ecou. Dintr-o dată o stare de parcă aş fi urmărită pătrunde în corpul meu. Ce se întâmplă? Mă întreb iar sperând că ceva sau cineva îmi va da răspunsul. Dar nu se întâmplă asta.
Se pare că ajunsesem la o înfundătură. Am stat câteva secunde pe loc uitându-mă în jur sperând că o să gasesc pe unde să o iau. O pietricică din zid căzu. Prin micuța gaură care apăru se observă o lumină.. Era un fel de roz spre mov. Am încercat să dau la o parte pietrele. Reuşisem, am intrat si am văzut un fel de cameră simetrică. Părea foarte veche. În mijlocul încăperii era o măsuță antică, iar pe ea era o piatră mare şi strălucitoare. Ce e aia? Mă întrebasem. Chi..Chica.. Chicar.. Se auzi o voce masculină în şoaptă.
M-am trezit.. Eram în parc cu bătrâna pe care am văzut-o în sufragerie. Vorbeam cu ea. Eram fericită să fiu cu ea..Dintr-o dată se opri, se apropie de mine şi îmi şopti la ureche.
-Adevărul se va afla în curând.

După două vise unul mai ciudat ca altul,Josie se trezi. Era pe canapea în sufragerie. Cum am ajuns aici? Îşi scormonise în toată mintea indicii a ceea ce se întâmplase. Dar d-abia când mama ei venise să o trezească îşi aduse aminte. Se panicase. Respirația ei începu să fie tot mai rapidă.
-Ce am făcut aseară? Întrebă Josie balbaindu-se speriată
-Şi eu încerc să îmi explic, scumpa mea...dar stai calmă, îi dăm noi de capăt, ok? Spuse îmbrățişând-o.
-Da, mami. Spuse blonda calmându-se.

S-a pregătit pentru școală, a mâncat, iar acum se îndreptă spre stația de autobuz. Pe drum avea același sentiment ca în peșteră. Se simțea urmărită. Autobuzul ajunse în stație, iar Josie urcă în el. Drumul spre liceu era la fel de plictisitor ca mereu, dar ceva îi atrase atenția. Era aceiași bătrână. Femeia îi zâmbi şi îi făcu cu ochiul, iar după dispăru.Ca de obicei...Spuse Josie. Ajunse la destinație, iar ea coborî din automobil. Se îndreptă spre liceu. Acolo a fost întâmpinată de Lisa.
-Te simți mai bine azi? O întrebă prietena sa.
-Să zicem. Îi răspunse blonda cu un mic zâmbet. S-au îndreptat spre dulapuri,iar Josie gasi un biletel în el.
Pe el scria: Ne întâlnim în parc după ore?♡ Jack☆
-Lisa,Jack m-a invitat în oraş! Spuse Josie fericită.
-Jack băiatul de care îți place? Întrebă Lisa în şoaptă.
-Exact, acum hai la ore ca întârziem, si avem oră cu doamna Castello. Știi cât de nesuferita poate fi.
-Oh, nu!
Restul zilei a decurs ca o zi de scoala normala, ore, pauze și restul. Acum copii au iesit de la liceu. Josie se îndreptă spre parc după ce o anunța-se pe mama ei că mai rămâne afară.
Când ajunse în parc văzu o siluetă masculină.Era el. Purta uniforma şcolară. Are părul şaten şi ochi căprui.E înalt şi slab.Ar putea fi băiatul visurilor tuturor fetelor, misterios, frumos, deştept.El se uita după ea. Când a văzut-o un zâmbet larg îi apăru pe față.. Puțin cam fals dacă mă întrebați pe mine..
-Hey, Jack! Îl salută Josie bucuroasa.
-Hey, Josie! O salută şi el.
- Deci, pentru ce m-ai chemat?
-Ăăm, pai, voiam să petrec o zi cu cea mai superbă fată pe care o ştiu.Spuse cu un glas seducător, iar Josie chicoti.
Şi-au petrecut restul zilei împreună, au fost în parcul de distracții, s-au dat în carusel, au mâncat, au râs şi au vorbit.Dar ziua se apropie de sfârşit ,iar Josie trebuia să se ducă acasă.
-Eu trebuie să plec, ne mai vedem,Jack!
-Josie, stai! Voiam să îți spun.. Mi-a plăcut să-mi petrec timpul cu tine...Ne.. Mai putem întâlni?

-Sigur, de ce nu? Pe mâine! Spuse Josie zâmbind. Si-au luat la revedere, iar Josie a plecat spre casă. Pe la jumătatea drumului, fetei îi părea suspect că era singură pe stradă.Dintr-o dată se simți ridicată de la pământ.

-Ce se..? Zbor? Cum...? Josie zbura. Era la o mică distanță de pământ și un fel de praf magic mov o ridica de pe sol. Josie încercă să se ridice și mai sus în zbor și reuși. La început fetei i se părea ciudat, dar după ce s-a obișnuit se simțea de parcă era una cu adierea vântului
-Uhuuu!! Ha ha! Ce mișto e!strigă blonda râzând. Fata zări un băiat brunețel care se uita puțin speriat la ea. Josie a încercat să zboare mai rapid cât să fie pierdută din privirea lui. Până la urmă reușise când ajunsese în fața casei. Se coborî încet și intră în casă. Ce mai zi...
- Josie, tu ești? Ai ajuns acasă?
-Da mamă!O să mă duc să îmi fac baie și mă culc! Am mâncat în parc!
-Bine, scumpa mea!Noapte bună!
Josie s-a dus să se spele, iar după să se culce. Avea noroc că nu avea școală următoarea zi. Dar ceva se întâmplase, fata nu putea să doarmă, tot ce se întâmplase în ultimile zile a dat-o peste cap. Se tot gândea. Cine era femeia aia? Ce voia? Ce s-a întâmplat aseară? Cum de am putut să zbor? Ce se întâmplă!? E peste puterea mea de înțelegere! Toate aceste gânduri o făcuseră pe micuța Josie să se strângă ghemotoc în pat și să adoarmă plângând.