Double Life

Capitolul 4

Comă. Doar atât auzeam. Comă. Cum s-a ajuns aici? A fost doar o mică lovitură.. Nu? Josie nu mai stia ce se intampla. Era greu pentru ea. Nimeni nu o putea vedea sau auzi... Blonda era socata de ce s-a intamplat. Si a decis sa iasa sa se mai plimbe putin prin spitalul gigantic. Iesise pe usa si se plimba pe holurile goale si triste din cladire. Apoi a vazut o camera unde erau multi doctori care se agitau pe langa un corp. Ce se intampla? A intrat si a vazut ca era o camera asemanatoare cu a ei. Dar pe pat era o fata mult mai tanara, avea un par lung si matasos de culoarea taciunelui... Parea de 13-14 ani. In coltul din dreapta patului o vazuse pe fata.. Era trista si ochii ei ii scoteau numai lacrimi sarate. Josie si-a facut curaj si a bagat-o in seama.
-Hey? O saluta pe bruneta. Aceasta si-a ridicat chipul din palme si a cautat-o cu privirea pe fata care a salutat-o.Dupa uitandu-se spre usa a zarit blonda.Stergandu-si lacrimile aceasta a intrebat-o.
-Cine esti?
-Sunt Josie.. Sunt pacienta aici...Tu? Spuse fata fericita ca insfarsit cineva o vede si o aude.
-Sunt Ashley. Ii raspunse bruneta.
-Si ce s-a intamplat? O intreba blonda.
-Nu stiu.. De cand sunt mica am avut probleme cu inima si recent am inceput sa am atacuri foarte des.. Si nu mai am mult timp. Si imi pare rau de parintii mei.. O sa ramana singuri.. Spuse incepand sa planga iar.
-Shh-sh-shh, gata..Nu mai plange.. O sa fie bine. Spuse Josie luand-o in brate si mangaind-o pe cap.
-Sigur? Spuse printre sughituri.
-Da.Ii raspund. Nu aveam eu puteri magice? Pot sa o ajut oare? Poate daca ma gandesc ca vreau sa ii vindec inima.. O sa mearga?
Repara-i inima, putere!... Repara-i inima, putere! Fata se uita la mana sa si observa o lumina aurie puternica.Functioneaza? Dupa uitandu-se din intamplare la usa o vede pe aceiasi femeie care a bantuit-o in urma cu 2 zile. Parca soptindu-i ceva..Concentreaza-te! Asta incerca sa ii spuna.
-Ashley o vezi si tu? Spuse aratandu-i spre babuta.
-E bunica mea.. De ce?
-Nimic, vorbim mai incolo. In scurt timp lumina se risipeste. A mers?
-Domnule doctor!Ce se intampla? Intreaba o asistenta speriata.
-Nu..Nu stiu. E un miracol! Pacienta si-a revenit.
-Ce? Intreaba Ashley.
-E un miracol! Spune Josie facandu-i cu ochiul.
-Ce.. cum ai.. ? Incearca ea sa spuna, dar doctorul o intrerupe. Ashley incepe sa dispara usor-usor de langa Josie. Ce se intampla, Josie? Spune speriata.
-Se trezeste! Striga asistentele. Ashley incepe sa isi deschida ochii si clipeste repede de parca are ceva in ochi.
Blonda se simtea atat de bine ca a putut ajuta pe cineva. Era un sentiment placut. Se simtea mandra de ea ca persoana. In scurt timp, doctorii i-au lasat parintii sa intre la bruneta in camera. Bucuria pe care le-a citit-o pe fata cand au aflat de la asistente ca fiica lor avea sa fie bine a facut-o si mai fericita. Era bucuroasa ca macar cineva era fericit in lumea asta plina de minciuni. Josie iesise din camera decizand sa se mai plimbe pe holuri. Trecuse pe langa multe saloane cu copii mici si tristi, cand a vazut o lumina alba care parca manca din hol. Incepuse sa alerge in directia opusa spre camera unde corpul ei se odihnea cand a trecut pe langa niste doctori care intrau la ea in salon.
-Ce se intampla? Se intrebase.
Niste asistente incepusera sa strige disperate la doctori sa se grabeasca.
-Grabiti-va! O vom pierde! Ce? Ce sa piarda? Ce cauta la mine in salon? OH,NUU! Nu acum, Josie fii puternica ! Nu te duce pe cealalta parte! Ajunsese in camera si vedea cum doctorii incercau sa o resursciteze. Fata vedea lumina tot mai aproape de ea. Doctorii tot incercau in timp ce lumina ii acaparase toata privirea. NUUU!
... Peste câteva ore...
O durere ii apasă pieptul, una insuportabila. O durea tot corpul. Nu putea sa se concentreze la nimic. Nu își aducea aminte ce s-a întâmplat, dacă mai e în viata sau nu.. Absolut nimic. Ochii ei se deschid ușor. Și spun ușor pentru ca mai repede nu putea. Încăperea era umpluta de lumina soarelui, iar ochii ei se acomodau greu cu ea. Un tuset se aude. Fata își îndreaptă privirea către sursa sunetului și da de... Băiatul care a văzut-o zburând. Ce cauta el aici?
-Uhm, scuze, ce cauți aici? Întreaba fata ușor.
-Oh, te-ai trezit. Eu sunt Justin, fiul doctoriței care are grija de tine. Mama mea este ocupată cu alt pacient și m-a lăsat pe mine aici. Îmi explica el.
Nu pomenise nimic despre incidentul cu zborul asa ca Josie stătea liniștită, momentan.
-Cum de ai putut sa zbori atunci totuși.. Încă nu îmi explic. Spuse.
Oh serios acum!
-Uh um...
-Ești vrăjitoare, nu e asa? O întrerupe. Poți să ai încredere în mine.. Și eu sunt vrăjitor. Spune râzând.
Din mâinile lui iese un fum albastru sclipitor. Ok.. M-am convins. De ce nu avem toți aceiași culoare la praful magic, sau cum se numește.
-Asta ține de cât de mare e puterea magica pe care o ai. De la roșu la albastru e ordinea. Roșu cel mai slab, albastru cel mai puternic.
-Oh wow poți citi gânduri deci. Spun eu. Pai și mov ce fel de putere e?
-Mov?! Doar nu... Oh doamne ba da. Tu ești cea mai puternica vrăjitoare care a existat vreodată. Poți sa faci toate vrăjile existente pe lumea asta. Spune șocat.
Fata a stat un pic pe gânduri.. De ce ar fi ea o vrăjitoare atât de puternica?
-De ce sunt eu cea mai puternică?întreabă.
Justin se gândește puțin și răspunde.
-Pentru ca tu ai sângele primilor vrăjitori existenți.. A lor Kawatan și Taniga. Trebuie neapărat sa mergem pe Shima! Raspunse.
-Unde să mergem? Intreb.
-Nu departe.. Spune el. Josie îl privea cu atenție. Era clar ca minte. Justin a pocnit din degete. Josie observase ca nu mai erau in spital.
-Unde suntem? Întreabă fata puțin panicata.
-Bun venit pe Shima, Supremo!