VIII.

89 24 2
                                    

Ia-mă de mână, ține-mă bine;
Asta ți-e gara și cobor cu tine.
Trage-mă aproape și nu mă respinge,
Iubirea de la spate mă-mpinge.

Mă prinzi cu putere și din ochii tăi,
Ca stele, scăpărau verzi scântei. 
În trenul vieții, pe scări, ne privim
Și așa ne-nțelegem, noi nu ne vorbim.

M-ajuți cu bagajul, cărți și-amintiri,
De-atât-am nevoie — povești și simțiri.
Ești vesel, zâmbești cu gura și ochii
Și palma de-obraz îmi apropii.

Ce trai fără rost am dus pân' la tine,
Ce viață anostă, ce trist-amăgire.
Ești aer, ești viață, ești al meu tot.
Din suflet nu vreau, nu pot să te scot.

Cioburi de sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum