"O mai știi?
Fata aia care zicea mereu ca e bine,
Fata aia care zâmbea când o întrebai ce e cu ea
Și zicea ca e doar obosita..
Fata aia care nu mai vorbea asa mult ca la început,
Fata aia care își pierdea energia în fiecare zi,
Fata aia care ii ajuta mereu pe ceilalți,
Dar ea nu cerea niciodată ajutor..
Fata aia pe care ai văzut-o într-o zi plângând la școală,
Iar când ai întrebat-o ce a pățit...
Doar a zâmbit și a plecat,
Fata aia care nu purta tricou..
Deși afara era cald..
Și zicea ca e doar răcită.
Fata aia care care a început sa stea mai mult în casa,
Care a renunțat la prieteni,
Fata a cărui zâmbet a dispărut,
Fata care avea mereu ochii roșii și păr ciufulit.
Gândește-te bine..
E imposibil sa nu îți aduci aminte de ea..
Fata aia avea nevoie de ajutor!
Dar a preferat sa le arate tuturor ca e puternica..
Când tot ce voia era sa se prăbușească în bratele cuiva.
Fata aia își dorea sa moara..
Și pana la urma și-a făcut curaj..
Și a plecat..!"
