Ni se prezintă povestea unei fete care și-a pierdut părinții la o vârstă fragedă, ea și fratele său rămân în grija unei mătuși din partea mamei lor, ea ajunge la liceul la care își dorea să intre, acolo ea fiind fata geniu, dar și cea timidă, într-o...
Ana:Este prima zi în care facem ore, pana acum ni s-au dat manualele, ne-am cunoscut noii profesori și pe diriginta noastră. Pana în acest moment nu mi-am făcut niciunul prieten, îmi este frică să vorbesc cu ceilalți copii, nu vreau să-și facă o impresie greșită despre mine. Acum avem ora de matematică, aceasta este ora mea preferata, și din moment ce liceul la care am intrat se bazează în special pe matematică sunt foarte fericită. Doamna de matematică a intrat în clasă și ne-a spus ca săptămână viitoare vom da un test recapitulativ, adică cu noțiuni și exerciții de anul trecut, și că toată săptămâna vom face astfel de exerciții. Doamna ne scrie exercițiile pe tablă, primul exercițiu este destul de complicat, dar eu știu răspunsul. Mă uit în spatele meu, și văd că niciunul din colegii mei nu este dornic sa iasă la tabla, asa că am decis să ridic mana. Nu eram sigură dacă îmi mai aminteam corect formula, dar în rest știam sigur totul. După ce am terminat doamna m-a felicitat deoarece era totul corect și mi-a cerut sa intru înapoi în banca. La următorul exercițiu iese o colega de-a mea din ultima bancă, este destul de draguță și am aflat că o cheamă Bianca. Bianca s-a descurcat bine cu acel exercițiu. Doamna ne dă tema pentru ziua de mâine, avem cam zece exerciții, și era abia prima ora, mai am șase ore. Eu stăteam în bancă și mă pregăteam pentru ora următoare, avem Română.
Bianca:-Hei, bună!
Ana:O văd pe Bianca salutându-mă!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ana:-Bună, tu ești Bianca, nu-i așa?
Bianca:-Da eu sunt, și tu ești Ana, corect?
Ana:-Da, așa este.
Ana:-Te pot ajuta cu ceva?
Bianca:-Ei bine, te văd mereu că stai singură în banca ta și m-am gândit că poate ești puțin timidă.
Ana:-Da, sunt puțin. Dar de ce ai venit?
Bianca:-Ei bine, m-am gândit că poate vom deveni prietene, ce zici?
Ana:-Prietene?
Ana:-Da, de nu? Mi-ar placea mult.
Bianca:-Mă bucur!
Ana:-Și eu!
Ana:Și așa mi-am făcut prima prietenă, orele au trecut, îmi petrecusem toate pauzele cu Bianca.
Acum este ultima oră, o ora pe care nu prea o agreez, și nu pentru ca ar fi grea, ci pur și simplu îmi este lene sa fac tot ce mă pune domnul profesor, avem Sport.
Din fericire domnul profesor ne lasă să ne plimbam sau sa stăm in clasa, mă uit împrejur după Bianca, dar nu o găsesc nicăieri. Asa ca m-am gândit să merg în clasa.
Pe coridor dau peste un băiat.
Ana:-Auch!
Sorin:-Hei piticanie ai putea te rog să te uiți pe unde mergi?
Ana:-Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar tu ai dat peste mine.
Sorin:-În fine! Cine ești?
Ana:-Numele meu este Ana și sunt în clasa a noua A.
Sorin:-Ah! Deci ești boboaca?
Ana:-Da!
Sorin:-Ei bine, cred ca trebuie sa mă prezint și eu, mă numesc Sorin și sunt în clasa a zecea A.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ana:-Ahhhhhh!
Sorin:-Hei, ce ai?
Ana:-Pieptul mă doare!
Sorin:-Hei, revino-ți!
Profesor:-Ce s-a intamplat?
Sorin:-Nu știu, dintr-o data a leșinat, spunea ca o doare pieptul.
Profesor:-Bine, du-te în clasa ta, o voi duce la cabinetul medical.
Sorin:-Am înțeles domnule profesor.
Sorin:Sper sa fie bine, mă întreb dacă s-o fi lovit atunci când ne-am ciocnit. În fine ce contează? Până la urma este doar un om.
