Iubirea prin ochii tăi ( volumul 3 )

* ~ 3 ~ *

* ~ ADAM ~ *

Mai aveam 3km și intrăm în București, veneam acasă după ce obținusem o permisie de 5 zile. Sora mea Rania împlinea 30 de ani, ea este fiica tatălui meu din prima căsătorie, aveam o relație foarte frumoasă mai ales după moartea fratelui meu mă atașasem tot mai mult de ea.
Deși era de origine musulmană, se comporta ca o creștină, spre nemulțumirea tatălui și a bunicului meu, nu avea nici un gând de căsătorie, vorba bunicii Jamila " Libertatea face cât o mie de vieți și merită trăită".
Mama Raniei, Aziza era căsătorită cu fratele mamei mele Said, a fost dragoste la prima vedere, mereu îmi face plăcere să le ascult și reascult povestea lor de dragoste așa cum doar Said știe să o spună,
împreună mai au încă 2 fete, Simona și Sandra.
Singurul care nu era încă căsătorit era Victor, celălalt frate al mamei, un strălucit medic neurochirurg, își dedică întreaga atenție carierei, în vârstă de 50 de ani era curtat de femei de toate vârstele.
- Adam, fiule ai venit....mă așteaptă mama în prag.
- Am promis că voi veni, deși am făcut mari eforturi să obțin liber, o nouă echipă de americani tocmai au ajuns astăzi și nu au fost prea fericiți când au aflat că vom întârzia 5 zile cu antrenamentul.
- Fiule bine ai venit, iese tata din birou și mă îmbrățișează bărbătește, mă privește mândru ca de fiecare dată, știam că adoră să mă vadă îmbrăcat în uniformă de aceea o purtam ori de câte ori veneam acasă.
- Bine v-am găsit, îmi era atât de dor de voi, intrăm împreună în casă și ne așezăm pe canapeaua din living.
- Ar trebui să vii mai des, nu crezi că a venit momentul să părăsești baza militară Mihail Kogălniceanu și să vii aici în București? mă întreabă tristă mama.
- Mamă acolo mă simt în largul meu.
- Da, tu în largul tău și eu din ce în ce mai singură, de câte ori merg la mormântul fratelui tău nu vrea să vorbească cu mine semn că este încă supărat pe noi.
- Și eu iubito? îi șterge tata lacrimile, prezența mea nu contează pentru tine?
- Mă refer la copii Ali, de s-ar căsători și el mi-ar face nepoți, dar nu el nici gând nu are, nu își poate găsi o fată să se pună la casa lui, americancele nu-l lăsa să plece din bază.
Deși încep să râd împreună cu tata, în inima mea știam că are dreptate, mi-ar fi plăcut să îmi găsesc o stabilitate pe plan sentimental.
- Hai mergi în camera ta să te pregătești, acum trece timpul și cele 3 prințese Disney vor veni să mi te fure.
- Da, voi face tot posibilul să fiu gata la timp mamă.
Le-am promis că le voi scoate în oraș, ultima dată când am vorbit la telefon așa că încă de dimineață făcusem rezervare la restaurant. Mulți dintre colegii mei mi-l recomandă pentru mâncarea extraordinară și pentru programul artistic de vineri seară.
Urc scările și înainte să intru în dormitorul meu deschid ușa camerei în care stătea fratele meu.
Văd portretul lui încadrat într-o ramă neagră, lucrurile păstrate în același loc așa cum el le lasă, biroul plin cu foi pe care își așternea propriile gânduri, îmi era dor de el deși trecuse 3ani de la moartea lui, simțeam că trecuse o veșnicie, totul părea atât de îndepărtat.
Ies și închid ușa după mine, intru în camera mea și imediat în baie, imediat ce ies mă îmbrac cu hainele pe care mama mi le pregătise deja cât eu îmi făceam dușul.
Știa foarte bine că nu am nevoie dar nu voiam să îi iau aceasta bucurie așa cum ea o numi.
Blugii bleumarin și cămașa albă cu mâneci lungi pe care le suflec până la cot , mă fac să mă privesc de două ori în oglindă, nu mai purtasem haine obișnuite de 3 luni.
Gălăgie, gălăgie și iar gălăgie asta se auzea de jos semn că cele 3 prințese Disney așa cum mama le numește au ajuns deja și așteaptă cu nerăbdare să plecăm.
- Să trăiți! mă salută ele
imediat ce mă văd coborând pe scări.
- Pe loc repaus! le continui gluma.
- Trebuie neapărat să te strâng în brațe frate să îți demonstrez cât de dor mi-a fost de tine, pornește spre mine Rania.
- Câți ani împlinești surioară?
- Ei haide, nu mai glumi doar ști cât de mult îmi place să mă port ca un copil.
- Dacă l-ai îmbrățișat, te rog da-te la o parte, este rândul nostru o împinge Simona.
- Ar trebui să vii acasă mai des.
- Uf, ești atât de chipeș de îmi vine să te mănânc, completă și Sandra.
- Gata mă simt copleșit de atâtea complemente așa că haideți să mergem.
Ajunși în fața restaurantului îmi fac datoria de gentelman și le ajut pe fiecare în parte să coboare din mașină.
Masa la care am fost conduși de chelner este în fața scenei și tresar atunci când văd cortina că se ridică.
Ochii îmi rămân ațintiți spre îngerul care stă pe scaun și începe să cânte acompaniată de tânărul de la chitară.

În lipsa mea
Îți las o floare de nu ma uita
Promite-mi c-o să ai grijă de ea
Dar nu asa cum ai avut de inima mea

Doar primele versuri reușesc să le aud, eram hipnotizat de ea asemeni unui marinar de cântecele sirenei.
Îngerul din fața mea era de o frumusețe ireală, nu mai văzusem niciodată pe cineva care să emane atâta frumusețea chiar și în simple gesturi.
- Pământul către Adam, mă pișcă de mână Rania.
- Cred că cineva s-a îndrăgostit, începe să râdă Sandra.
- Este atât de frumoasă.....reușesc să spun și cântă atât de bine.
- Da într-adevăr are o voce foarte plăcută.
Le fac semn să tacă și să ascultăm în liniște.
Ultimul cântec îl termină în ropote de aplauze semn că toți erau mai mult decât fascinați de prestația lor.
- Vă mulțumim, o seară frumoasă în continuare, spune înainte să cadă cortina.
- Vă mai pot servi cu ceva? ne întreabă ospătărița care se apropie de masa noastră.
- Da, răspund rapid, cine este cea care tocmai a cântat?
- Nepoata mea, îmi răspunde mândră.
- A ...... cânta și la evenimente?
- Da, sigur atunci când are solicitări împreună cu colegul ei.
- Perfect , mâine seară ar putea? Avem un eveniment important în familie, sora mea aici de față, fac semn spre Rania, împlinește frumoasa vârstă de 30 de ani și ne-ar face plăcere să...
- Cu mare plăcere, răspunde ospătărița cu rapiditate.
- Puteți nota numărul meu de telefon să mă sune mâine dimineață pentru a.....
- Bineînțeles, va mai pot servi cu ceva? mă întreabă imediat după ce își notează în carnețel numărul.
- Nu, mulțumim ne vom retrage, o seară bună.
Ne ridicăm de la masă și pornim spre ieșire.
- Cineva se folosește de ziua mea , spune Rania amuzată.
- Hai nu exagera, oricum va fi cadoul meu....
- Da sigur numai cadou pentru mine nu mai este ăsta....
Restul drumului îl parcurgem în liniște, mintea mea era mult prea ocupată cu îngerul pe care tocmai îl văzusem.
- Ne vedem mâine, noapte bună fetelor, ne despărțim în fața casei.

"În lipsa mea îți las o floare de nu mă uita...." încep să cânt și apoi mă bufnește râsul pentru o clipă nici eu nu știam ce se întâmplă cu mine, ba da știam, voiam neapărat să o întâlnesc pe care mi-a furat inima. Ochii căprui, părul de culoarea ciocolatei și vocea unui înger, deosebită, unică așteptam cu nerăbdare să o întâlnesc.