Iubirea prin ochii tăi ( volumul 3 )

~ * 5 * ~

*** Având în vedere că melodia pe care am ales-o pentru acest capitol este superbă, nemuritoare, mi-ar plăcea să o ascultați în timp ce citiți*****

~ * ADAM * ~

Închid telefonul și încă nu-mi dau seama dacă am visat sau chiar este real? Chiar am vorbit cu acel înger care în curând va veni în casa mea.
Cobor repede din pat și ies din cameră fericit, începusem ziua cum nu se putea mai bine.
- Bună dimineața familie.
O sărut pe mama pe obraz și mă alătur lor la masă.
- Cineva este binedispus, îmi face tata din ochi.
- Binedispus? Puțin spus.
- Și mă rog de ce? întreabă mama.
- A.....sora mea împlinește astăzi 30 de ani.
- Da, sigur ăsta este motivul....
- Diseară vom renunța la DJ.
- Te-ai apucat de cântat și nu știm noi? începe să râdă tata.
- Eu nu, am invitat doi artiști.
- Pe cine?
- De fapt nici nu știu cum îi cheamă.
- E clar...
- Sunt foarte buni , zău, i-am ascultat aseară la restaurant, un băiat cu chitara și......o fată.
- Aham......hai mănâncă, gândești altfel cu stomacul plin, îmi întinde mama o felie de pâine unsă cu dulceață.

Întreaga zi m-am implicat alături de mama și Aziza în aranjamente și altele , trebuia să fac ceva ca timpul să treacă ușor.
Când invitații au început să sosească am urcat să îmi fac un duș și să mă schimb, trebuia să arăt perfect pentru marea întâlnire cu cea care îmi furase inima.
Îmi încheiam ultimul nasture la cămașă când aud acea voce minunată, semn că venise și își începu deja programul.
Nu mai cobor scările treaptă cu treaptă, zbor spre grădină, locul unde aceasta era.
- Fiule unde te grăbești așa? mă prinde mama de mână.
- Eu.....a.....au venit.....a.....
- Adam ce ști tu despre fata asta?
- Nimic, de ce?
Îi ofer brațul și mergem împreună, mă opresc în fața ei și o privesc cum cânta.
Eu zâmbeam ca un tont și o măsurăm cu privirea.
- Adam ce vezi tu diferit la fata asta? întorc capul spre mama încurcat, nu înțelegeam ce voia să spună.
- Că este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o în viața mea, că are o voce superbă.....că este perfectă.
- Adam, fiule fata asta este oarbă.
Ultimul cuvânt îmi șterse zâmbetul de pe buze și o privesc șocat.
- Nu înțeleg cum adică oarbă?
- Nevăzătoare fiule.
Privind-o mai atent îmi dau seama de acest lucru, privirea ei era goală fără lumină.
Termină primul cântec în aplauzele celor prezenți și îi urmăresc atent mișcările, colegul ei de scenă îi oferă paharul de apă de pe măsuța din spatele lor și îl duce cu grijă spre gură.
- Mai ești printre noi, mă cuprinde mama de umeri și mă scutură.
- Da, nu am știut că este ........., uram să rostesc acel cuvânt.
- Iubirea nu te întreabă Adam, ea vine, te lovește din plin și gata, așa am pățit eu cu tatăl tău cât am fugit de el .....uite unde am ajuns.
- Unde vrei să fugi iubito, se alătură și tata.
- Oriunde aș fugi m-ai găsi Ali, de ce aș mai încerca să o mai fac odată?
- Te-ai născut pentru mine, o sărută tata cu dragoste.
Îmi mut rapid privirea din nou spre ea, nu știam cum să mă apropii de ea, ce să îi spun , dacă la început credeam că îmi va fi ușor acum nu știam cum să mă comport, nu voiam să o sperii.

Aștept să te așezi aici, lângă inima mea să stai, aproape mai aproape să aud tot ce mi-ai șoptit.........

Începe din nou să cânte, melodia Sandei Ladosi care sună demențial , o primesc ca pe o invitație, își întoarce capul în direcția mea și îmi imaginez că mă privește și că această melodie mi-o dedică, acela a fost momentul în care m-a convins că merită să lupt împotriva întunericului care o înconjoară și nu numai.
- Ar trebui să fiu supărată pe tine, mă scoate din starea în care intrasem sărbătorita zilei.
- Rania, la multi ani iubita mea surioară! O îmbrățișez cu dragoste.
- Cineva este prins în plasa iubiri văd,se cuibărește la pieptul meu și privim amândoi spre ea.
- Este oarbă Rania.
-

Poftim?
- Da, încearcă să o privești atent și vei observa acest lucru.
- Ai dreptate.....și acum ce vei face?
- Voi lupta pentru ea.
- Tu ești zdravăn la cap? Nu te poți lega de cineva care este incapabil să îți privească chipul și .....
- Ba da, voi reuși , îi sărut obrazul și o trag de mână după mine imediat ce termină cântecul.
- Bună seara cu dumneavoastră a vorbi Zonia astăzi? ne salută băiatul cu chitara în schimb ea își mări ochii și își întoarse capul spre mine.
- Bună, da cu mine a vorbit , eu sunt Adam îi întind mâna băiatului și apoi către ea dar cu o mișcare ageră Rania îmi dă peste mână și îmi șoptește la ureche.
- Stăteai cu mâna întinsă mult și bine spre ea că oricum nu știa.
- Eu sunt Sebastian și ea este Zonia, sper că este pe placul dumneavoastră ce.....
- Da , este minunat Zonia ai o voce foarte frumoasă, mă adresez ei.
- Vă mulțumesc, îmi zâmbește iar inima mea începe să sară de bucurie.
- Dacă tot faceți pauză ce spuneți dacă ne retragem în casă să gustați ceva? spune Rania pentru că eu stăteam hipnotizat.
- Nu , chiar nu este nevoie, încearcă ea să refuze dar colegul ei o ia de mână și o ajută să se ridice de pe scaun.
- Eu cred că este o idee bună, hai Zonia , o îndeamnă acesta.
- Sebi, nu cunosc locul acesta mi-e frică să nu mă împiedic, încearcă să-i vorbească în șoaptă tipului de lângă ea.
- Nu ai de ce să te temi te voi conduce chiar eu, mă desprind de Rania și mă apropii de ea.
Îmi așez o mână pe talia ei fără să-i dau dreptul de a refuza și încerc să o îndrum spre casă urmați de Sebastian.
- Imediat va urma o treaptă puțin mai înaltă, te descurci să ridici piciorul suficient sau te ajut.
- Să mă ajuți? se opri în loc.
- Te pot lua în brațe.
- Ce nostim ești sunt oarbă nu invalidă, acum urmează treapta?
- Da.
Îi urmăresc cu grijă fiecare mișcare pe care aceasta o face și o strâng mai mult de mine de teamă să nu se împiedice.
- În curând nu voi putea să mai merg, îmi spune amuzată.
- De ce?
- Pentru că mă strângi de talie foarte tare.
- Te rog să mă ierți, slăbesc strânsoare îndată fără a-i da drumul însă.
- Am intrat în casă, te voi ajuta să te așezi pe canapea.
- Bine.
Aș fi vrut să prelungesc momentul și să o mai plimb puțin prin casă, încă nu voiam să-i dai drumul din brațe dar Sebastian era în spatele nostru.
- Am ajuns , te poți așeza.
- Mulțumesc, își întinde mâna spre canapea și se așează încet, aș fi vrut să mă așez lângă ea dar locul îmi este luat rapid de colegul ei pe care îl văd ca un intrus.
- Aici erai, se apropie bunica Jamila cu brațele deschise.
Mama era copia ei fidelă, deși avea o vârstă înaintată era extrem de frumoasă iar bunicul Damian nu o scăpa din priviri nici măcar o secundă.
- Bunico vreau să ții prezint pe Zonia și Sebastian.
- Deci tu ești fata cu voce de aur și ești foarte frumoasă.
- Exagerați, se îmbujorează.
- Chiar deloc Zonia bunica are perfectă dreptate, ești foarte frumoasă.