Iubirea prin ochii tăi ( volumul 3 )

~ * 10 * ~

~ * ZONIA * ~

- Neața Lia! intru zâmbitoare în bucătărie, dormisem atât de bine întreaga noapte pentru că l-am visat pe Adam , după descrierea făcută de Lia și după profilul conturat de mâinile mele în vis l-am găsit a fi un bărbat superb care era acum al meu.
- Bună dimineața, scumpa mea imediat îți prepar ciocolata.
- Mulțumesc, mă așez pe scaun.
- Aștept să îmi povestești totul, aud cum se așează și ea pe scaun imediat după ce îmi așează între mâini cana de ciocolată.
- Nici nu știu cu ce să încep.....
Suntem întrerupte de două bătăi în ușă, semn că din nou soneria se stricase.
- Imediat , mă întorc , părăsește Lia bucătăria.
La scurt timp aud un foșnet aproape de urechile mele și un miros puternic de trandafiri.
- Cine era Lia?
- Ei bine domnișoară se pare că ai multe lucruri să-mi povestești, tocmai ai primit cel mai mare buchet de trandafiri pe care l-am văzut vreodată.
Mă întorc zâmbind și îmi întind mâinile pentru a primi buchetul care nu numai că era mare dar era foarte greu.
Închid ochii inspirând mirosul proaspăt și îi sărut ușor, erau de la el.
- Ce culoare sunt ?
- Ce culoare crezi Zoni?
- Roșii?
- Aham, acum stai puțin să iau bilețelul să ți-l citesc.

" Dintr-o mie de cuvinte nouă sute sunt despre tine iar celelalte o sută sunt doar vorbe care te cheamă la mine, te iubesc șoricel , mi-e dor de tine".

- Stai că mai este ceva într-o sacoșă , aud din nou foșnind semn că desface ambalajul și apoi scoate un fluier de admirație.
- Ce este Lia?
- Tocmai ai primit și cel mai mare și frumos telefon pe care  l-am văzut în viața mea, asta sigur a costat o avere, stai că mai este un bilet.

" Aștept cu nerăbdare să îți aud vocea, numărul meu și al mătușii tale sunt deja în memoria telefonului, asa că aștept să mă suni, te iubesc."

Copleșită este puțin spus, eram în al nouălea cer, și totuși ușor stânjenită nu primisem niciodată cadouri.
- Lia te rog să îmi dai să vorbesc cu el.
- Imediat...... gata deja sună, dă-mi buchetul să-l pun în vaza cât vorbești.
- Șoricel, bună dimineața.
-

Bună dimineața Adam.
- Cum ai dormit? că eu te-am visat toată noaptea.
- Să spunem că bine, Adam îți mulțumesc pentru flori sunt superbe dar telefonul.....este prea mult, mătușa mea mi-a spus că pare un telefon destul de scump.
- Nu vreau să aud nimic, simplu fapt că te aud valorează enorm.
- Mulțumesc, ce faci?

- Tocmai am ieșit din biroul prietenului meu, mâine vom deveni soț și soție, dar mai multe vorbim când ajung la tine.
- Vii la mine? îl întreb uimită.
- Da, de ce este vreo problema?
-

Nu....te aștept pe tine să vorbim împreună cu Lia, cred că așa este cel mai bine.
- Ajung imediat șoricel, te iubesc.
- Și eu te iubesc.
Îi simt mâna Liei pe umărul meu semn că a auzit întreaga conversație.
- Ce anume trebuie să știu Zoni?
- Eu......a...... mă duc să mă schimb.....faci tu o cafea? Adam trebuie să ajungă din clipă în clipă.
- Da, voi face, vezi că ți-am pregătit rochița de voal pe pat.
Mă ridic de pe scaun și întind mâinile spre ea să o îmbrățișez, mă sărută pe frunte și aud cum oftează, aleg să nu-i spun nimic și să plec în camera mea de unde nu voi ieși până nu va veni Adam.
- Zoni, ești gata? deschide încet ușa Lia, Adam este deja în sufragerie.
- Da, mă ridic în picioare și îmi bag mâinile în păr, cum arăt ? Sunt ciufulită?
- Arăți minunat sunt curioasă ce aveți să îmi spuneți.
Mă ia de mână și intrăm în sufragerie unde îi simt parfumul cum deja îmi inundă apartamentul și respirația accelerată.
- Șoricel , mă ia de mână și mă îmbrățișează puternic sarutandu-mi fruntea.
- Bună Adam, ai venit.
- Mereu voi veni, acum hai să luăm loc trebuie să discutam cu mătușă ta.
Ne așezăm pe canapea și îi trag mâna în poală mea pe care o strâng de emoții că este lângă mine și de teamă pentru că nu știu cum va reacționa Lia.
- Ei bine, vă ascult, spune Lia serioasă.
- Șoricel te rog să mă lași pe mine, îmi mângâie obrazul.
- Bine.
- Doamna Lia, eu....
- Fără doamnă, mă faci să mă simt mai în vârstă decât sunt, mai departe.
- Lia, după cum și tu ți-ai dat seama m-am îndrăgostit de ea încă din prima clipă în care am văzut-o pe scenă, m-am folosit de aniversarea surorii mele să o aduc acasă la mine și să mă apropii de ea, atunci am aflat că este și oarbă, lucru care mie nu-mi pasă, se va opera și va vedea, așa îmi spune inima.
- Și dacă în urma operației nepoata mea nu își va recăpăta vederea ce vei face? o vei părăsi imediat?
- Nici gând, nu o voi părăsi pentru nimic în lume, o iubesc mai mult ca viața mea, ieri am cerut-o în căsătorie și a acceptat, așa că dacă îmi permiteți o clipă, se ridică în picioare , aud că umblă în buzunar apoi că se așează în genunchi în fața mea.
- Șoricel, ieri te-am cerut în căsătorie și ai acceptat fără ca eu să îți pun  vreun inel pe deget, așa că astăzi ți-l ofer ca simbol al iubirii noastre.
Simt metalul rece alunecând pe degetul inelar al mâinii stângi și apoi buzele lui fierbinți .
- Stai ca să înțeleg, voi v-ați cunoscut vineri seara, a-ți vorbit sâmbătă, duminică v-ați întâlnit și astăzi ai făcut cererea în căsătorie....
- Și mâine ne căsătorim, completa mândru Adam.
- Sfinte Dumnezeule, dar nu este posibil așa ceva, Zonia tu nu ești crescută așa, ce ai pățit? Adam nu știm nimic despre tine, Zonia nu este la fel că celelalte pe care le cunoști, nu avem bani decât să ne plătim facturile la zi asta dacă ea cântă în fiecare vineri seară la restaurant.
- Asta se va schimba de azi înainte nu veți mai duce grija zilei de mâine.
- Te înșeli Adam, nu voi permite acest lucru, părinții tăi știu despre această nebunie?
- Nu le-am spus dar nu vor spune nimic, în cel mai rău caz se vor supăra că nu i-am invitat la nuntă.
- Lia te rog să fii de acord cu căsătoria noastră, vreau să fac acest pas cu inima împăcată, îmi fac curaj să vorbesc.
- Zonia eu....nu știu îmi pare rău dar, este devreme, ce veți face apoi? Cu ce te ocupi Adam? După casa în care am auzit că locuiești și după mașina pe care o conduci nu ești un om egal cu noi.
- Lia, vocea serioasă a lui Adam începu din nou să se facă auzită, eu sunt comandant al armatei române, lucrez în baza Mihail Kogălniceanu, alături de americani, formăm soldați pentru viitoarele misiuni, familia mea este foarte înstărită cei drept, avem numeroase afaceri în țară și străinătate, dar câștig destul de bine cât să îi pot oferi Zoniei tot ce își dorește.
- Câți ani ai ?
- Aproape 30, știu că diferența dintre noi este de 9 ani dar nu cred că asta este un impediment. O iubesc Lia și aș face orice pentru Zonia, dacă este nevoie să îmi scot ochii să-i dau ei pentru a vedea din nou, o voi face fără să mă gândesc, îmi strânge mâna. Și astăzi voi semna contractul de vânzare cumpărare a unei locuințe , de fapt a unei case, am cumpărat o casă pentru noi, aproape de restaurantul unde lucrezi Lia, pentru că vreau să vii să locuiești cu noi, astăzi urmează să vină și un meșter profesionist pentru a modifica întreaga mobilă.
Deși aș vrea să îi sar în brațe să îi caut buzele de care îmi este atât de dor, aștept cu nerăbdare răspunsul Liei care se lasă așteptat.
- Și la ce ora este cununia? întreabă resemnată.
- La 10:00 răspunde mândru Adam.
Mă ridic în picioare și îmi întind mâinile spre Lia pe care o îmbrățișez puternic, acum ea îi ținea locul mamei mele, ea însemna totul pentru mine și acum că a acceptat căsătoria noastră ba chiar va fii și prezentă mâine, pentru mine înseamnă începutul unui nou drum.
- M-ai făcut să plâng, mă duc la bucătărie să aduc cafeaua, își desface brațele din jurul meu și aud ușa de la bucătărie închizându-se.
Două brațe puternice se încolăci în jurul taliei mele si mă trase la pieptul lui.
- Adam ce faci? să nu ne vadă Lia, încerc să mă îndepărtez de el.
- Atunci nu mai vorbi și lasă-mă să te sărut până termină de pregătit cafeaua șoricel.