Capitolul 6 partea a doua
- Cred ca te-am prins intr-o noapte proasta, i-am spus pe un ton prietenesc. Am sa te las in pace si am sa-mi vad de drum....
- Samantha King, saptesprazece ani, moarta noaptea trecuta intr-o baie de sange, trambita el. Te rog! Nici macar nu-i cerusem sa-mi precizeze cauza mortii. Trebuie sa-si fi dorit lichidul ala cu ardoare. Am trecut datele in carnetelul meu si apoi am dus sticla la gura.
- Doamne Dumnezeule! M-am inecat cateva clipe mai tarziu, fara sa observe cum intreaga forma a lui Winston sa afunda in gatlejul meu de parca ar fi tasnit dintr-o pusca. Puah!Parc-ar fi gaz lampant!
- Vai , ce dulceata! Se auzi raspunsul lui axtaziat, pe cand imi iesea din gat pe la ceafa. Daaaa! Mai sa-mi ! Inca mai tuseam si simteam cum ma arde gatlejul, fie din pricina bauturii, fie a stafiei, creada oricine ce vrea.
- Alt nume, am reusit sa spun. Atunci o sa beau mai mult. Winston nu mai astepta sa i se zica a doua oara:
- Violet Perkins , de 22 de ani, a murit joia trecuta strangulata. A plans tot drumul pana aici.
Nu parea sa-i para prea rau de ea. O mana cu contururi incetosat flutura nerabdatoare prin fata ochilor mei:
- Haide!
Am respirat adanc si mai mult alcool imi curse pe gatlej . Am tusit la fel ca si mai inainte. Cu ochii inotand in lacrimi.
-De ce-ar da banii cineva pe o asemenea posirca?
Am gafait cand am reusit iar sa respir. Gatlejul imi pulsa cand Winston iesi din el si ramase iar, plutind , in fata mea.
-Ai crezut c-o sa-mi iei bauturica pe vecie, nu-i asa,Simms? Ii strigaWinston fantomei cu gluga care tocmai trecea e acolo.
Aceasta nu-i dadu niciun raspuns.
-Ei bine, uite cine trage la masea in vreme ce tu esti condamnat pe vecie sa te invarti in jurul stancii. Asta-i o dusca in cinstea ta, batrane John! Carmen Johnson ,27 de ani, a sangerat pana la moarte acum zece zile. Mai bea, domnita! Si de data asta , da pe gat ca o femeie , nu mai suge ca un bebelus!
L-am privit uimita. Dintre toate lucrurile de pe lumea asta , cel mai tare parea sa-i lipseasca bautura.
-Tot betiv ai ramas si dupa moarte. Asta-i asa de absurd!
-Un targ tot un targ ramane, racni el. Mai bea!
-Ticalosule! Am mormait, uitandu-ma cu tristete la sticla.
Bautura aia facea ca ginul sa para, fata de ea, doar apa cu zahar. Are sa mi-o plateasca Bones pentru asta, mi-am jurat in gand. Si nu doar cu o tepusa de argint. E prea putin pentru el.
Douazeci de minute mai tarziu , carnetelul meu se umpluse cu inca treisprazece nume, sticla era goala, iareu ma clatinam pe picioare. Daca n-as fo fost asa de ametita , as fi fost uimita de cate fusesera ucise in ultimele luni. Nu cumva se laudase la televizor naul guvernator cat de mult scazuse rata criminalitatii?Nulele de pe lista mea cu siguranta indicau exact contrariul. Daca le-ar fi spus cineva acelor biete fete ca rata criminalitatii era scuzata, pot sa pariez ca n-ar fi fost niciuna de acord.
Winston zacea la pamant, cu mainile pe burta , si cand imi scapa un ragait prelung, surase de parca si lui i s-ar fi usurat diafragma.
-Ah, domnita, esti un inger. Sigur n-a mai ramas niciun strop? Poate ca mi-as mai aminti de inc-o fata....
