Din întâmplare

~Capitolul 1~

Blair

Sa incepem cu inceputul. Ma numesc Park Blair si am 17 ani. Locuiesc in Coreea de sud si imi iubesc parintii extrem de mult. Si am uitat sa spun ca prietena mea cea mai buna se numeste Jennie.

Astazi m-am trezit ca de obicei si m-am dus la scoala. Peste o săptămână termin clasa a 10-a si merg la varul meu Jimin din trupa Bts. Ies din casa si o vad pe Jennie ca ma asteapta.
-Hey, esti gata pentru o zi foarte anemica si plictisitoare? spune ea cu un rânjet.
-Stai linistita, de ce ne-am nascut noi? spun eu ironica.
-Ca sa facem scoala sa nu mai fie anemica și plictisitare. spunem noi la unison si incepem sa radem.
La scoala nu a fost nimic nou. Profesorii si ei erau plictisiti, dapai noi! Cand ajung acasa o vad pe mama cum vine.
-Scumpo, o sa trebuiasca maine sa mergi cu taică-tu la Jimin. spune ea.
-De ce? spun mirata.
-Pentru ca eu si tatal tau trebuie sa pornim mai rapid in america cu afacerea aia. spune ea.
-Aaa, bine, atunci ma duc sa-mi fac bagajul. spun si urc sus.
Dar intai trebuie sa vorbesc cu Jennie.
-Alo, da Blair? spune ea prin telefon.
-Jennie, trebuie sa ma duc maine la varumiu. spun rapid.
-POFTIM??? MAINE??? spune ea panicata.
-Da, o sa ne intalnim, bun? spuneu.
-Stii doar ca parintii mei merg in vacanta in orasul in care sta Jimin, sigur ca o sa ne vedem! spune ea cu o usoara ironie.
-Stiu, pa! spun rapid.
-Pa, prietena mea cea mai buna! spune ea.
Inchid si ma grabesc sa-mi impachetez lucrurile. Dupa cobor la masa.
-Scumpo, l-am sunat pe Jimin si i-am spus ca maine mergi! spune ea.
-Bine! spun eu obosita.
-Cineva are nevoie de un somn bun! spune tata care intra in bucatarie.
-Cred ca ma duc sa ma culc, noapte buna! spun si urc scarile pana la etaj.
-Noapte buna, spun tata si mama la unison.

💕Sfarsitul capitolului 1💕