Din întâmplare

Capitolul 16

Eram pregatiti cu toții de plecare! Locul in care mergeam era Malta. Abia asteptam sa ajungem acolo! Tot drumul ma gândeam la ce ne așteaptă acolo!

*******************

Autor

Trecura doua săptămâni de când băieții și Blair se intorsesera din Malta și lucrurile erau liniștite. Cel puțin ei asa credeau.

Blair

Ma pregăteam sa merg cu Jimin la un magazin sa cumpărăm ceva pentru ziua lui Holly, câinele lui Suga.
-Ești gata? spune el venind în camera mea.
-Da, hai sa mergem.

*********

După ce am cumpărat un fel de pat pentru câini decorat cu oase mergeam spre casa când de odată........

Jimin

Vad ca o persoana dubioasa se oprește în fata noastră și se uita la Blair.
-Tu ești Park Blair? spune omul acela.
-De ce intrebati, aveți o treaba cu ea? spune ea balbaindu-se.
-Dacă nu ești tu, nu e treaba ta!
-Nu e ea, și acum dacă ne scuzi, ne grăbim!spun eu și o trag pe Blair de mana.
Du pa ce am plecat Blair ma întreabă.
-De ce te-ai purtat asa cu el?
-Blair, nu ma înțelege greșit, dar nu vreau sa pățești ceva, cum parintii tai au fost uciși nu poți sa ai asa încredere în oameni, mai ales în necunoscuți.spun eu îngrijorat.
-Te înțeleg, și apreciez ca ai intervenit. spune și ma îmbrățișează.

*******

Jin

Cât Blair și Jimin erau plecați în oraș, eu făceam mâncare. Am terminat de făcut mâncarea și m-am dus sa fac un dus. Îmi i-au niște haine comode și îi văd pe Blair și Jimin venind.
-Cum a mers? întreb eu.
-Bine.spune Blair.
-Ma duc sa împachetez cadoul pentru Holly.spune Jimin.
-Sa te ajut?spune Blair.
-Nu e nevoie, ma descurc.spune și pleacă.
-El ce a pățit?spun eu.
-Poveste lunga, dar dacă vrei sa afli hai la mine în camera, nu vreau sa se îngrijoreze și ceilalți.
-S-a întâmplat ceva rău?spun îngrijorat.
-Nu chiar. Haide.

******

Cand am ajuns la ea în camera ne-am pus amândoi pe marginea patului.
-Deci ce s-a întâmplat?spun eu curios.
-Când veneam de la cumpărături un om dupios m-a întrebat dacă sunt Park Blair și eu i-am zis ca de ce întreabă și el mi-a spus ca are o treaba cu ea, și atunci Jimin s-a răstit la el și am plecat.spune ea.
-Și Jimin de ce asa?spun eu.
-Pai, cred ca sga gândit ca omul acela s-ar putea sa fie din grupul omului care mi-a ucis parintii, și nu cumva sa încerce sa ma omoare și pe mine.
-Înțeleg, are și el dreptate, trebuie sa fi cu băgare de seamă, nu se știe cine îți vrea răul.spun eu șocat.
-Știu, de ce trebuie sa se întâmple asta, nu pot sa stau și eu linistita fără ca cineva sa dea de bănuit ca are legătură cu părinții mei.spune ea și ii cade o lacrima.
-Stai linistita, nu mai plânge, viata are și lucruri bune și rele, și noi trebuie sa trecem peste toate, împreună.spun eu.
-Ai dreptate, și îți mulțumesc pentru tot.spune și ma îmbrățișează.