Fire in my life

2. Printre nori si...

In timpul in care am stat in sala de asteptare am cunoscut alte opt persoane care au fost selectate pentru a merge in tabara: trei fete si cinci baieti.

Prima fata, Diara, era scunda, bruneta cu ochi de culoarea chihlimbarului si parea foarte timida. Cea de-a doua fata, Samara, era mai sociabila, intampinandu-ne cu cate o imbratisare calduroasa pe fiecare. Ea avea cam 1,70, par lung si ondulat, castaniu inchis, ce se potrivea perfect cu ochii caprui. Ultima fata nu era altcineva decat majoreta-sefa, Izzobell, inalta, blonda cu ochi verzi.

Primul baiat pe care l-am cunoscut dupa incidentul cu cafeaua a fost Sairo, un baiat solid, brunet care tocmai terminase clasa a unsprezecea. Colegul sau, Syoran, a ajuns putin mai tarziu. El era cam la fel de inalt ca Sairo, dar parul lui brunet ii ajungea pana la nivelul barbiei. In acelasi an cu ei era si Matias, fostul capitan al echipei de fotbal.

Cu jumatate de ora inainte de plecare a venit Reed, un tip in acelasi an cu mine, bine facut si cu ochii albastri ca doua safire la care m-am holbat -la propriu- minute in sir.

Cand lumea se indrepta deja spre terminal, a venit in fuga si Ken, un tip blond cu ochi albastri si zambet strengaresc pe buze. Ne-a facut cu ochiul si s-a alaturat grupuilui.

Chiar cand ma intrebam cine este ultima persoana care a fost selectata, am auzit din spatele meu un "Salut" entuziasmat. Am facut ochii cat cepele cand am vazut ca in fata mea statea... Kaito.

Cand mi-a vazut expresia, i-a disparut pentru cateva secunde zambetul de pe buze doar pentru a reveni si mai radiant.

***

M-am mai relaxat putin cand am vazut ca fiecare pasager avea la dispozitie un scaun echipat cu casti si o tableta cu internet. Sunt foarte sensibila la diferentele de presiune si ma aleg cu dureri de cap ingrozitoare in urma fiecarui zbor.

Dupa ce am reusit - cu mare greutate- sa ajung la locul meu, scaunul cu numarul 121, mi-am pus rocsacul pe scaun si am deschis usita compartimentului pentru bagaje de deasupra capului meu. Inainte sa apuc sa imi ridic trollerul, cineva mi l-a ridicat pana la nivelul capului. M-am aplecat in lateral pentru a vedea cine se ascunde in spatele lui si l-am recunoscut pe Ken.

- Hmmm... mi-ar fi putin mai usor daca ai face un pas in spate si m-ai lasa sa-l pun sus, a spus el zambind cu o spranceana ridicata.

I-am facut loc putin stanjenita si i-am zambit sincer.

- Mersi.

- No problem. Acum trebuie sa plec sa ajut si alte domnite la ananghie.

A plecat cu acelasi zambet strengaresc pe care il afisase si cand ne intalnise la terminal. Uitandu-ma dupa el, i-am gasit in aglomeratie si pe ceilalti baieti din liceu ajutand doamne si domnisoare. "Ce gentlemani" am gandit zambind si m-am asezat pe scaun.

Cateva secunde mai tarziu a aparut si Sheila, urmata de Matias care i-a pus geamantanul langa al meu.

- Unde ai fost?

- A aparut o mica incurcatura. Cineva avea un bilet care coincidea cu al meu.

- Dar sa dovedit ca acel domn avea bilet rezervat pentru zborul altei companii si venise la terminalul gresit, a intervenit el. Acum sa vad unde e locul cu numarul 125... hm...

Amintindu-mi numarul locului meu, am zambit. M-am gandit sa il las sa caute putin prin avion scaunul care se afla chiar langa el, dar am hotarat sa il scutesc de asta.

- Aaaa... Matt...

- Da, stai putin. Imi gasesc locul si ma intorc, ok?

Nu am mai apucat sa spun nimic pentru ca a si plecat. Doua minute mai tarziu a ajuns iar langa noi si a observat ca isi irosise energia. S-a uitat la noi care chicoteam incontinuu, s-a strambat putin si apoi a zambit si el.

Am aflat ca scaunele rezervate pentru noi aveau numerele de la 120 la 131. Sheila s-a asezat la geam in dreapta mea. Celelalte trei fete aveau cele trei scaune din fata noastra, iar in stanga lor stateau Sairo si Ken. Cele trei scaune din stanga noastra au fost ocupate de Matias, Syoran si Reed.

- Hey, Sairo, ti-ai uitat MP3-ul la mine!

L-am vazut pe Kaito apropiindu-se. Dupa ce i-a dat micul aparat albastru preitenului sau s-a asezat langa el.

Cateva momente mai tarziu, cand a venit si Edan, singurul loc liber era cel din stanga mea. A afisat o expresie putin amuzata, si-a pus geamantanul sus si s-a asezat pe scaun.

- Salut din nou.

Dupa ce am decolat, mi-am scos centura de siguranta si castile. Deja ma durea capul si aveam impresia ca o sa imi pocneasca timpanele. Am pornit tableta si am inceput sa ascult cantecele dintr-un playlist pe care l-am gasit acolo. Melodiile erau in coreeana si nu intelegeam mare lucru dar imi placeau liniile melodice. Am inchis ochii si am inceput sa ma relaxez, lasandu-mi mintea sa fie distrasa de vocile din casti.

***

Am realizat ca adormisem abea in momentul in care, din cauza zguduiturilor destul de puternice, capul meu a alunecat de pe umarul lui Edan. M-am dezmeticit repede si am observat cum oamenii incepeau sa se panicheze. Pilotul ne-a transmis sa ne punem centurile de siguranta, ceea ce am si facut imediat. Am oprit melodia "Fight the bad feeling" si mi-am dat castile jos.

- Ce se intampla? am intrebat-o pe Sheila care nu prea parea in apele ei.

In locul prietenei mele, a carei teama i se putea citi in ochi, am primit raspunsul de la capitan.

"Se pare ca intampinam niste turbulente. Va rog, nu va panicati. Asemenea experiente sunt comune pe vreme ca aceasta. Ramaneti pe scaune si asigurativa ca centurile de siguranta sunt utilizate in mod corect."

Sheila m-a luat de mana, iar in momentul urmator am simtit un soc puternic, ca si cum ne-ar fi lovit ceva.

- La dracu! a mormait Edan in barbie.

In momentele urmatoare, totul s-a desfasurat cu o viteza incredibila. Mai intai s-au stins luminile din avion si copii au inceput sa planga. Apoi a inceput sa se simta miros de fum si mastile de oxigen au cazut automat din tavan. Am apucat-o repede pe a mea si mi-am pus-o asa cum ne-au aratat insotitoarele de zbor inainte sa decolam.

Inca o bubuitura. Si inca una. Brusc, o lumina puternica a invadat incaperea. Cadeam. Simteam asta. Timpanele mele mai aveau putin si explodau.

Avionul a inceput sa se zguduie mai tare si m-am lovit cu capul de scaunul din fata. Apoi totul s-a calmat. Aveam o senzatie ca este ceva cald si umed pe fruntea mea, dar aceasta era foarte vaga.

Simteam ca plutesc.

Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam intr-o gradina inflorita. In jurul meu erau o multime de pasari ce dansau printre crengile copacilor, iar trandafirii imprastiau o mireasma incredibila in jurul meu. Oare fusese totul un vis?

Am vazut o silueta in dreapta mea. Cineva statea rezemat de un cires cu spatele la mine. M-am apropiat incet, crezand ca doarme. Cand am realizat cine e, mi-am dus mana la gura si am cazut pe iarba. Aceeasi uimire am vazut-o si in ochii sai cand s-a uitat la mine. Ochii visinii -la fel ca ai mei.

- Aiken?

Numele lui mi-a scapat ca o soapta printre buzele tremurande. Am intins mana si l-am atins usor pe mana. Era real. Dar nu putea sa fie... Fratele meu murise cu doi ani in urma, pe front.

A deschis gura sa spuna ceva dar nu am auzit nici-un sunet. Am simtit cum lacrimi fierbinti imi curg pe obraji. L-eam sters repede cu mana, iar aceasta a devenit rosie.

Rosie?! Am mai dat o data cu mana pe fata, stergandu-mi mai mult sange de pe obraji si frunte.

~~~~~~~~~~

In poza de sus este Aiken :) iar melodia este "Fight the bad feeling" - TMAX