Fire in my life

3. La sol

M-am uitat inca o data in ochii fratelui meu care a disparut in urmatoarea clipa. In locul sau s-a conturat portretul unui baiat prafuit, ranit, care ma scutura de umeri si isi misca buzele ca si cum ar fi tipat. In spatele lui nu vedeam aproape nimc... doar fum, foc si cateva persoane care stateau impietrite pe scaune sau pe coridor.

Baiatul din fata mea imi pare atat de cunoscut...

Incet, incet mi-a revenit si auzul. Peisajul a devenit si mai infricosator. Ma asteptam sa aud tipetele mamelor, plansetul copiilor, dar era liniste. Nimic. Singurele sunete proveneau de la focul care paraia incontinuu si cate o busitura infundata de la o bucata de metal care cadea, abandonand si ea epava.

- Trezeste-te! Tesheira! Trezeste-te! Ma auzi?

Imi stie si numele? Cine naiba mai e si asta?!

L-am analizat mai bine. Bine facut, marul lui Adam destul de pronuntat, buze pline, putin crapate, ochii, negri ca pana corbului si parul castaniu inchis care acum statea in toate directiile.

Brusc, priveslistea mea s-a zdruncinat.

Tocmai m-a lovit???!!! L-am fixat cu privirea, scoasa din minti.

- EDAN! numele mi-a revenit brusc in minte.

"Acum chiar nu stiu daca sa fiu suparata ca m-a lovit sau reunoscatoare ca m-a readus la realitate..." Am vazut peste umarul lui franturi din iamginea dezastruoasa care reprezenta realitatea. "Cred ca aleg sa fiu suparata, realitatea nu prea imi place."

Edan a zambit usurat. Mi-a facut semn cu capu inspre dreapta mea apoi a a disparut in fum.

Sheila statea pe scaun si privea fix in fata. Respira sacadat si tremura.

- Sheila... Esti ok?

Nu mi-a raspuns. Mi-am pus mainile pe umerii ei si a tresarit. Si-a intors privirea goala inspre mine si m-a imbratisat.

- Tesh... am crezut... uite... ai vazut?...

Abea reusea sa spuna ceva printre sughituri. Analizand-o, am vazut ca si ea era ranita. Mana si partea dreapta a fetei erau brazdate de taieturi, unele destul de adanci. Sangele contrasta puternic cu pielea ei deschisa. Asa cum ma asteptam, geamul de langa ea era spart.

- Haide! Trebuie sa iesim de aici.

Era inca in soc, dar s-a lasat in voia mea.

Am inaintat incet spre spatele avionului. Oamenii aveau fete infricosatoare, arse, contorsionate, cu ochi iesiti din orbite si plini de sange. Mi-am luat imediat privirea de pe ei si am cautat cea mai apropiata iesire. La vreo patru metri in fata noastra era o spartura imensa prin care se vedea o plaja insorita.

Nu ne-a fost deloc greu sa trecem pe solul cald, deoarece podeaua avionului era infipta in acesta, o parte din ea fiind acoperita de nisip.

In fata noastra se deschidea un golf ce parea scos dintr-un film. In stanga, oceanul se unduia limpede, ajungand pana la vreo zece metri de avion, apoi se retragea, descoperind cateva stanci de mici dimensiuni. Linia ingusta a nisipului forma o semiluna cu concavitatea mangaiata de valuri si partea convexa acoperita de vegetatie: mai intai iarba si arbusti micuti, apoi mai deasa, mai bogata, mai inalta, ajungand sa formeze o padure tropicala. In departare se putea zari un platou intins, terenul cel mai inalt din zona.

M-am intors si am vazut un grup de oameni stand la adapostul unui copacel, nu departe de avion. Le-am recunoscut fetele imediat. Ken, Matias, Samara, Reed, Izzobell si Kaito formau un cerc si stateau aplecati asupra cuiva. Cand si-au intors fetele inspre noi am vazut ca erau cu totii distrusi: raniti, prafuiti si cu ochii umflati din cauza plansului. Reed a venit repede langa noi si ne-a examinat.

- Sunteti ok?

M-am gandit cat de prostesc suna intrebarea asta in situatia de fata. Totusi, m-a facut sa ma simt putin mai bine. Am dat din cap afirmativ, in timp ce greutatea Sheilei trecea de pe umerii mei in bratele lui. Atunci am putut sa vad cine era persoana asupra careia erau ei aplecati.

Un tipat scurt si ascutit a plecat din gatul meu, inainte sa ma pot controla. Mi-am acoperit gura cu mainile in timp ce lacrimile alunecau pe obrajii plini de praf si sange.

Diara statea intinsa pe nisip cu bluza portocalie patata de sange. Din pieptul ei iesea o bucata de metal de vreo douazeci de centimetri care sclipea in soare.

Un val de caldura a trecut prin tot corpul meu, urmat de un fior rece. Am inceput sa ma misc mecanic, punand o bariera psihica intre mine si socul pe care il resimteam.

- Stati aici si aveti grija sa nu se miste deloc! Am spus accentuand ultimul cuvant.

S-au uitat la mine nedumeriti, apoi Reed si Matias au dat din cap. Asta era tot ce aveam nevoie. Puteam sa am incredere ca imi vor respecta "ordinul" in timp ce eu m-am indreptat inapoi spre avion.

Aeronava era distrusa. Cele doua jumatati stateau infipte in nisip, aripile erau desprinse si ravasite.

Am intrat in ce mai ramasese din jumatatea din fata, partea din care iesisem cu Sheila ceva mai devreme.

- Tesheira...

Mi-a ridicat ochii si i-am vazut pe Sairo si Syoran iesind din avion. Erau prafuiti si obositi, dar nu pareau raniti.

- Nu mai e nimeni... a spus Edan venind in spatele lor.

- Doi dintre voi sa mearga sa verifice si cealalta jumatate de avion. Unul vine cu mine. Avem nevoie de trusa de prim ajutor.

Dupa cateva priviri confuze, Edan si Syoran s-au indreptat spre partea cealalta a plajei unde se aflau ramasitele partii din spate a avionului iar eu si Sairo am inaintat prin fum in directia cabinei pilotilor.

Cand aproape ajunsesesm, am auzit un scancet de sub o bucata imensa de metal. L-am atins pe Sairo usor pe mana. S-a intors si s-a uitat intrebator la mine.

M-am lasat pe burta si am vazut-o pe fetita in rochita cu buline culcata intr-o balta de sange. Cu toate ca lacrimile imi curgeau in rauri pe obraji, i-am adresat un zambet cald si sincer.

- O sa fie bine... i-am soptit.

Am incercat sa ridicam metalul care o tinea captiva la pamant.

- E blocata. a soptit Sairo stergandu-si sudoarea. S-a uitat adanc in ochii mei, a dat din cap apoi s-a indepartat.

Capul a inceput sa mi se invarta. Cum putem sa o lasam acolo. Stam si ne uitam? Asta e tot ce putem face? Am lovit cu pumnii in scaunul care bloca bucata de metal. In secunda urmatoare scaunul a fost cuprins de flacari.

Incercand sa ma retrag m-am impiedicat de propriile mele picioare si am ajuns pe podeaua prafuita a avionului. Fetita mi-a zambit si mi-a facut "adio" cu mana, apoi a inchis ochii.

*** Sairo ***

M-am intors sa vad daca ma urmeaza. Ceea ce am vazut mi-a intrecut toate asteptarile.

Din pumnul ei inclestat care se indrepta cu viteza spre scaun a plecat o panglica de foc. In secunda urmatoare scaunul era in flacari.

Dupa reactia ei, nu stia despre puterile pe care le detinea: impiedicandu-se, a cazut pe podea tremurand...O "purtatoare a focului" ale carei gene abea au fost activate.

~~~~~~~~~~

Si imaginea cu Sairo ^