Fire in my life

4. Rezistati!

*** Sairo ***

M-am aplecat si am ajutat-o sa se ridice. Pasea mecanic lovindu-se de scaunele sfasiate, pe jumatate arse. Tot controlul de mai devreme, tot calmul... au disparut. Acum pare teleghidata. Rosul ochilor ei este mai aprins ca niciodata dar privirea ii este goala. Cu toate astea, nu avem timp; nu ne permitem luxul de a astepta pana isi revine din soc.

I-am trecut mana stanga dupa gatul meu si am incepus sa pasesc spre partea din fata a avionului. Cand am ajuns la usa care ducea in cabina pilotului s-a oprit brusc.

- Aici. In dulapul asta. Trusa de prim ajutor.

Mi-am intors privirea la ea si am fot surprins sa vad o schimbare majora de expresie. Nu mai era socata. Nu mai era speriata. Ochii ei goi erau umpluti de o tristele distanta acum, dar fata ei era impasibila. Poate a ales sa igore, poate vrea sa uite.

Dupa ce am eliberat drumul pana la dulapul pe care il indicase ea, am deschis cu usurinta usa putin incinsa care a scos un scartait sfasietor prelung. Cu miscari scurte si precise, Tesh a luat de pe raft o cutie mica alba care avea pe ea desenata o cruce rosie. Ceea ce nu a observat ea era bucata de hartie care era sprijinita in spatele trusei de prim-ajutor. Am insfacat-o repede, sperand ca ea era prea preocupata cu investigarea cutiei albe pentru a realiza dimensiunile reale ale situatiei.

In secunda in care a deschis cutia, o multime de sentimente i-au fost tradate de expresia fetei. Doar o secunda. Tristete. Deznadejde. Uimire. Dispret. Dezgust. Si intr-un final, resemnare. O explozie de stari sufletesti. Un moment care m-a facut sa cred ca aceasta fata care vrea sa para puternica are o inima mai fragila decat imi inchipuisem, dar cel mai important, am realizat ca acest incident ne va marca tuturor vietile intr-o masura de neimaginat.

Trei suluri de tifon si un recipient cu putina betadina. Asta era tot ce se afla in trusa de prim ajutor. Obiectul pe care il cautase, in care isi pusese atatea sperante, pe care il tinea acum in mainile tremurande se dovedea a fi nefolositor. Intr-o mana am luat sticla cu spirt pe jumatate goala care mai era in dulap, iar cu cealalta mana am apucat antebratul ei si am inceput sa inaintez cu pasi repezi spre iesire. Tesh s-a impiedicat de vreo doua ori dar nu ne-am oprit; trebuia sa o scot de acolo cat mai repede.

Cand am pasit pe nisip si-a smucit mana din stransoarea mea. Am vrut sa o intreb daca este in regula dar m-am oprit cand am realizat cat de stupid suna intrebarea asta in circumstantele date. In schimb, Tesh a dat afirmativ din cap si a pornit mai departe inspre locul unde colegii nostri stateau adunati. Am avut chiar impresia ca a zambit putin inainte de a-si recapata expresia controlata si rece pe care o abordase de cand a vazut starea fetei ranite care statea intinsa pe nisip.

Chiar cand vroiam sa pornesc si eu spre grup, i-am auzit pe Edan si Syoran venind din spatele meu.

- Nimic?

Raspunsul lor a fost tacut dar uanim. Tristetea din ochii lor spunea mai mult decat puteau transmite prin cuvinte.

- Ati gasit trusa de prim-ajutor? a intrebat Edan incercand sa schimbe putin subiectul.

Un fior mi-a coborat pe sira spinarii cand mi-am amintit de hartia alba impaturita care sa afla acum in buzunarul meu.

- Da. Dar nu prea o sa ne ajute.

Privirile le-au cazut pe sticla cu spirt care ramasese la mine in mana si l-am auzit pe Syoran oftand incet in timp ce privea inspre grupul de copii- caci asta eram- care stateau la umbra unui palmier.

- Hai! incurajarea mai mult soptita a lui Edan a fost insotita de cate o bataie pe umarul fiecaruia.

*** Tesheira ***