Lupul din spatele casei

Teama

Capitolul 2:

Acel sunet oribil, ca un urlat ciudat ce se auzea de foarte aproape m-a făcut să mă cutremur. Era un sentiment ciudat... teamă. Nu mai simţisem asta până acum aşa că nu mi-am dat seama de la început ce este. M-am îndepărtat de fereastră, cu inima aproape să-mi sară din piept. Mi-era frică, pentru a doua oară în viaţa mea (după o noapte la 4 ani petrecută de unul singur), dar nu aveam de gând să las situaţia aşa! Vroiam să ies acolo, să înfrunt întunericul şi să aflu ce se ascundea în noapte. Poate era chiar escapada de care aveam nevoie. Nu aveam de gand s-o ratez!

Mi-am luat hanoracul pe mine, o lanternă veche si cheile, apoi am mers să mai verific o dată ce făcea Maya. Încă dormea. Am închis uşor uşa camerei ei şi am coborât la parter. M-am apropiat uşor de uşa de la intrare, ţinând lanterna la îndemână. Am atunss mânerul rece, impenetrabil. Am deschis uşa si am lăsat vântul rece să mă izbească în faţă. Am încuiat şi am băgat cheia înapoi în buzunar. Am aşteptat puţin în faţa casei şi m-am surprins adulmecând aerul. Nu mai făcusem asta până acum, dar mirosea fierbinte şi... îndrazneţ. Nu ştiu exact cum să descriu asta, dar nu era deloc obişnuit. Simţeam cum mă ia ameţeala, cum locul se învârte cu mine.

Nu! Nu puteam lăsa senzaţia să mă contropească! Trebuia să aflu ce facuse acel sunet. Am scuturat din cap, ca şi cum aş fi putut face senzaţia să dispară. Am ieşi pe stradă, lăsând tălpile goale să simtă răcoarea cimentului. Am ascultat.... nu puteam distinge decât sunetele nopţii, propice zonei. Am stat aşa cam 15 minute, lăsând frigul de noiembrie să mă învăluie. Nu s-a mai auzit. M-am întors înspre casă când...