Lupul din spatele casei

Crima

Capitolul 7:

        Mama avea să facă scandal, dar nu mă puteam gândi la asta acum. O auzeam că ţipă, dar nu percepeam cuvintele ce ieşeau din gura ei. Priveam doar în pământ, încercând să evit cât de mult cu putinţă întrebarile mamei. Mike era un vârcolac, care cel mai probabil locuia prin apropiere, Maya era în pericol şi tot ce puteam face eu era să tac. Dar ce se întâmpla dacă tăceam? Probabil nimic bun. Trebuia să anunţ pe cineva. Am început să urc scările, lăsând vocea mamei să bocifereze în urma mea. 

        Ajuns în camera mea, m-am aruncat în pat şi am luat telefonul. Am început să tastez grăbit: ''Vino la mine cât mai repede posibil. Trebuie să vorbim!'' M-am lăsat uşor pe spate şi am suspinat adânc. Era bine ce făceam? Trebuia să am grijă de Maya. MAYA! Am sărit din pat şi m-am dus în camera ei. Stătea în pat.. am luat-o ăn braţe şi am dus-o în camera mea.

        -Eu nu am făcut nimic rău. spune ea.

        -N-ai făcut pitico! Zilele astea o să petrecem mai mult timp împreună,da?

        Drept răspuns îmi sare fericită în braţe, dărâmându-mă pe spate în pat. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia să am grijă de ea. Am auzit soneria şi am coborât înainte ca mama să aibă timp să protesteze. Dar deschisese deja uşa...

        -Daniel e pedepsit într-un fel, dar tu poţi intra, Jake. Nu sta mult totuşi.

        Am răsuflat uşurat că mama n-a creat probleme în legătură cu asta. L-am tras de mână până în camera mea şi am încuiat uşa când am ajuns.

        -Maya, mai vrei să asculţi muzică la căştile mele?Poftim! Dă- cât de tare vrei. îi spun şi o pup pe frunte.

        -Ce s-a întâmplat frate?

        -Jack, ştiu că nu o să mă crezi la început, dar n-am înnebunit! Chiar e acolo afară undeva şi mă aşteaptă! Stai, nu mă întrerupe. E un vârcolac. Tipul ăla, Mike... Dar nu spune nimănui, a spus că o va omorî pe Maya dacă le spun poliţiştilor. Trebuie să mă crezi frate, nu am pe altcineva căruia să îi spun.

        -Eşti nebun?? Tu auzi ce spui? Vârcolacii sunt creaturi mistice,frate.

        -Dar spun adevărul!! A apărut în formă de lup în faţa Mayei. Am nevoie de tine!

        -Bine, să zicem că ar fi adevărat. Ce crezi că am putea face noi?

        -Nu ştiu, dar trebuie să îl oprim cumva....

        Am petrecut următoarele două ore gândindu-ne la ce am putea face. Nu era mai nimic de făcut. Doi puşti împotriva unei bestii carnivore. Tot ce puteam face era să-l convingem să renunţe. Aveam să ieşim în acea seară, dacă reuşeam să ma furişez din casă, şi să găsim o metodă să-i vorbim. Am ieşit din cameră, ţinând-o pe Maya strâns de mână, să-l conducecm pe Jack.

        A doua zi de dimineaţă, m-am trezit cu zgomotul de la sirena poliţiei sunându-mi in cap. Mi-am luat repede o pereche de jeanşi şi un tricou şi am coborât. Era acelaşi poliţist batrân, cu aceeaşi expresie exasperată pe chip. Dar motivul vizitei era cu totul altul. Iubita mea fusese ucisă. Iubita mea, FUSESE UCISĂ cu brutalitate, sfâsiată şi lăsată să zacă până la moarte intr-o baltă de sânge. Tot ceea ce s-a găsit asupra ei a fost un bilet. 

        ''Este doar vina ta! Te-am avertizat să nu spui nimănui!''