Lupul din spatele casei

Adevărul

Capitolul 6:

        Nu ştiu de unde îmi făcusem curaj să întreb asta. Eram oare pregătit să ascult adevărul? Eram suficient de puternic să-l accept? Aş fi vrut să repet întrebarea, mai sigur pe mine, dar n-am putut. Cuvintele mi se opreau în gât, respiraţia îmi era întretăiată.

        -Un urlet. zise el simplu.

        Am încremenit. Deci era adevărat, auzisem un urlet. Unul fioros şi ciudat.

        -Ce a făcut sunetul ăla? întreb printr-o şoaptă abia auzită.

        -Eu.

        Tocmai auzisem ceea ce credeam eu că auzisem?? Nu putea fi adevărat! Am închis ochii, gândindu-mă la acea ultimă replică, mai intens, mai atent. ''Eu.'' O spusese atat de simplu, de parcă ar fi fost ceva normal. El... a urlat! A scos un sunet animalic şi diavolesc şi nici că-l afecta asta!

        -Ce eşti? am întrebat printre dinţi.

        -Tu cam ce crezi că sunt,puştiule?!? Un nebun răguşit care abia ce a scăpat de la sanatoriu?? Sunt un vârcolac, iar dacă nu vei păstra tăcerea vei avea de suferit!  Să îndrăzneşti să deschizi gura, asta dacă nu cumva nu ţii la micuţa blondă care te-a trezit!

        Şi a dispărut. M-a lăsat aşa, în mijlocul camerei, holbându-mă la locul în care cu câteva secunde stătea el. Un vârcolac... adică un lup?!? Un om-lup fioros şi nestăpânit? Un criminal liber? Nu... nu ştiu. Era complicat. MULT prea complicat.  Era peste puterea mea de percepţie... Un vârcolac adevărat? În casa mea? În faţa mea?? Mi-era frică! Mi-era întradevăr frică.  ''micuţa blondă''. Am ieşit repede din cameră şi m-am dus la Maya. Nu era în camera ei. M-am panicat şi am început s-o strig pe nume înnebunit. Am coborât la parter, aproape împiedicându-mă de treptele mult prea abrupte şi am văzut-o în pragul casei. Uşa era deschisă, iar ea stătea nemişcată şi râdea. M-am apropiat uşor de ea, dar am încremenit când am văzut la ce râdea.

        -Uite,îmi zise fericită, un câine uriaş!

        I-am surprins privirea uriaşului lup. Avea ochii întunecaţi, de acelaşi negru intens ca ai lui Mike. Se uită la mine, doar pentru o clipă îmi prinse şi sustinu privirea. Am întors capul. A început să mârâie şi se apropia de noi. M-am postat protector în faţa Mayei, dar nu ştiam dacă pot să-i fac faţa. A ajuns la doar doi centimetri de mine, botul lui era aproape de fruntea mea... atât de înalt şi de înfiorător. A mârâit la mine, dezvelindu-şi colţii ascuţiţi şi s-a repezit la Maya. Apoi s-a întors şi a plecat. Vorbise serios. Trebuia să am grijă de ea, de mine. L-am privit dispărând, iar apoi un sunet ascuţit mi-a atras atenţia. Scărţaitul unor cauciucuri pe şosea. Am văzut porschele albastru al părinţilor mei gonind pe şosea. Mda... aveam probleme. I-am făcut semn Mayei să intre în casă, dar i-a văzut coborând din maşină şi a alergat către ei.

        -Te lăsăm o săptămâna singur acasă şi ajungem să fim sunaţi de poliţie?!? se răsteşte mama când ajunge lângă mine.

         I hope you liked it. Voi pune următoarea parte la 5 steluţe. Credeţi că Daniel le va spune adevărul părinţilor săi, sau va încerca să-l înfrunte pe Mike singur? Aştept comentarii. :*