Casa Hamilton-SasuSaku

Capitolul 20. Te vreau!

Capitolul 20.Te vreau!

Statea deja de cateva ore bune in statie, asteptand sa vina autobuzul. A preferat sa vina mai devreme si sa mai mediteze putin asupra tuturor celor care urma sa i le spuna lui...Itachi, dar si lui Sasuke. Nu stia nici ea ce e mai bine de facut, dar spera sa fie totul bine. Oricum, Sarah normal ca nu ii spusese nimic legat de Itachi sau de ce stie sau nu despre el si familia sa. Nu stiu de Mia , dar pe mine m-a facut curioasa...

....

Era o incapere mare si luminoasa, cu ferestre destul de multe si cu mobiler putin. Era masute mici asezate pe jos si langa ele niste perne mari si pufoase. parea sa fie o camera decorata in stil chinezesc, dar era doar un simplu si totusi foarte romantic decor. Luminite aprinse si parfumate, petalele clasice de trandafiri, scipici si stele prinse de perdelutele dantelate... O minunatie de loc, dar si asa, nu putea aprecia cu adevarat locul. Era fixata cu gandul in alta parte,nu putea sa se concentreze pe amanunte ca alea.

Itachi-Ma bucur ca ai putut ajunge, sopti acesta, invitand-o pe rozalie sa ia un loc.

Sakura-Nu puteam lipsi, zambi ea, incercand sa mascheze toate sentimentele de frica, ingrijorare si cele asemanatoare lor.

Cei doi se asezara , baiatul turnand putin ceai in doua canite mici si ridicandu-si un colt al gurii.

Itachi-Iti place locul,Sakura?

Sakura isi ridica o spranceana zambind. Era surprinsa ca o intreaba exact asta, un lucru mai putin evident nici ca putea intreba..

Sakura-Bineinteles ca imi place, ba mai mult, il ador! sopti ea. -Acum era momentul ideal sa afle daca totul era doar un zvon sau un adevar dureros.- Ei bine, cum ti-a mers ziua, Hamilton?

Itachi se opri din tot, privind-o cu atentie. Deja atmosfera era serioasa, iar linistea cuprinse imensul spatiu, auzaindu-se foarte incet bataile inimilor lor. Itachi zambi, mutandu-si privirea spre ceasca sa de ceai si fara nicio grija, sorbi putin.

Sakura-Sper ca glumesti?!

Itachi-haide Sakura, esti draguta! rase el incet. Ce e cu intrebarea aia stupida? deveni acesta mai serios.

Sakura-Pai...tu sa imi spui.

Itachi-Tu chiar nu ai incredere in mine, nu-i asa? Sau asta e doar o scuza ca sa te indepartezi de mine si sa il alegi pe Sasuke?

Sakura-sasuke nu are nicio treaba cu asta, e doar o intrebare.

Itachi-Ar fi trebuit sa ma intrebi direct si pur si simplu ''esti un Hamilton''...

Sakura-Tu raspunde, Itachi. Nu te suspectez de nimic, doar ca pari...cam....Adica serios, daca era un nu, il spuneai din prima, fara sa te invarti in jurul subiectului, corect?!

Itachi-Haide sakura, ne certam degeaba acum, rosi acesta, privind spre buzele sale, gasind o portita de salvare.

Sakura-Inca nu ai spus ca nu e asa, Itachi, ma ingrijorezi! Te rog, spune...dar fu intrerupta de buzele lui, care s-au lipit brusc de ale ei. Acesta incepu sa o sarute din ce in ce mai pasional si tot mai apasat, cercetandu-i toate colturile gurii cu limba sa. Apoi se desprinse putin de ea si o privi in ochi, zambind usor multumit. O mai saruta o data, de data asta asigurandu-se ca la final, dupa ce o musca de buza carnoasa, sa se prelinga incet-incet picaturi de sange pe care sa le savureze atat de priviri, cat si cu dintii si limba, gemand prelung. Insa Sakura il saruta mai mult fortata, fiind nevoita sa se dea inapoi pentru a-l privi in ochi, indurerata  de muscatura puternica ce ii gauri cu totul pielea subtire a buzei sale inferioare.

Sakura-Imi raspunzi astazi, sau ma duci direct in patul ta? se stramba ea.

Itachi-Nu imi vorbi asa, stii bine ca nu vreau asta, nu sunt nici prost si nici...incghiti in sec, privindu-i decolteul.