Casa Hamilton-SasuSaku

Capitolul 1.O zi de duminica speciala

Capitolul 1. O zi de duminica speciala

Era o noapte furtunoasa.Copacii erau aproape trantiti la pamanat de vantul puternic.Ploaia cadea furioasa, biciuind iarba deasa.

Sakura privea totul pe fereastra. Furtuna ii cauzase o stare de plictiseala si tristete. Se intoarse spre camera. Becul slab abia mai avea puterea sa lumineza. Se ridica de pe canapeua cea moale si se plimba prin camera. Se opri in dreptul noptierei pe care era asezata frumos o poza inramata cu fosta ei familie... cu mama ei care o iubea mult, cu tatal ei si cu ea. Erau atat de fericiti impreuna! Fata ridica poza. O analiza atent. < Cat erai de frumoasa, mama! > spuse ea. In ochii ei mari , verzui, se citea tristetea,iar in scurt timp, erau scufundati in lacrimi. < De ce ne-ai parasit?! Eram o familie frumoasa, fericita, iar acum , am ajuns o famile evitata de un oras intreg, in care ,,iubirea'' e un termen uitat....> Mama sa fusese o femeie frumoasa, puternica, descurcareata, care avea o singura dorinta pentru care lupta: sa isi vada fata crescand, fiind fericita si iubind. Sakura semana atat de mult cu femeia... la tot! Ambele aveau parul roz, ochii verzi si un zambet ce iti provoaca instantaneu fluturi in stomac. Semanau si la caracter: nu se lasau usor batute, aveau puterea de a spera, de a merge mai departe si se implicau cu sufletul in tot ce faceau.

Lacrima dupa lacrima, curgeau toate pe sticla fotografiei.Nu se putea opri din plans, pana cand o voce ii spuse: < Sakura...scumpa mea! Aduna-te si fii puternica! Asa ai fost mereu si asa sa fii si in continuare! Nu te da batuta. Crede-ma, daca azi nu esti fericita, maine vei fi! Sa gandesti asa mereu! Si stai linistita...vei vedea curand ce este adevarata fericire , iti promit! Stiu ca este greu, dar cu capul sus vei trece prin toate. Te iubesc, fetita mea!>. Recunostea vocea aceea... chiar daca nu o auzise de multa vreme , o tinea minte si nu o va uita toata viata. Apoi fata sopti < Mama...> si privi fereastra. Furtuna se domolea, iar razele palide ale lunii cuprindeau incet-incet casuta. < Iti multumesc...si te iubesc!>. Sterse cu grija poza, ajezand-o atenta pe noptiera, se puse in pat si adormi pe loc.

Dimineata:

Tipete si zgomote enervante se auzeau de la parter. Cam asa incepea fiecare dimineata in casa Hamilton.

Sarah- Cobor acum, mama! striga entuziasmata si grabita fata.

Isi luase sandalutele si cobori iute la parter.

Sakura se trezise. Nu putea dormi. Era o galacie mai mare decat de obicei. Se petrecea ceva ciudat. Se ridica din pat si se intrepta spre sifonier. In mai putin de zece minute era gata. Purta o rochita fara maneci, rosie, pana al genunchi, cu dantela neagra. In picioare avea niste pantofiori asortati cu toc cui. Parul ii era prins intr-un coc dragut. Purta la gat un lant de aur pe care era ii era scris numele, o pereche de cercei finuti si o bratara subtire, tot din aur. Era frumoasa! Era imbracata asa, deoarece de cand Olivia a intrat in familia Smith, fiecare duminica era speciala. Rochite, sandalute, flori si mancare regala...cam asa erau zilele de duminica in ochii ei.

Cu gratie, pasea usor spre parter. Din bucatarie se auzeau tot felul de discutii si tipete...tipetele lui Mia. Le recunostea oricand, oriunde. Dar se auzea o voce noua, defapt una destul de cunoscuta...o voce de baiat, o voce puternica. De unde cunostea aceasta voce?

Statea putin in fata usii, sperand sa isi aminteasca de unde cunostea vocea. Dupa cateva minute isi aminti. Un bun si vechi prieten din Japonia avea acelasi glas... < Sasuke-kuuun...> Dar nu putea fi el. Ce sa caute el aici?! Emotionata, apasa clanta, usa deschizandu-se usor... Stateau cu totii la masa. Privirile lor erau atintite spre mine, iar linistea domina brusc incaperea. < Nu se poate...e chiar imposibil!...> spuse tremurand de fericire si uimire fata. La masa , statea familia Smith cu un nou invitat...

Sper ca va place. Am decis sa pun primul capitol ca sa intelegeti mai bine cam cum e povestioara. Astept parerile voastre! Va multumesc! ^^ :*