Dupa mai bine de 2 sabtamani, de cand Andreea l-a gasit pe acel baiat. El isi revine. Andreea observa ca pulsul incepe sa fie din ce in ce mai normal, ca a inceput sa isi miste usor pleoapele si sa deschida ochii. Ea se aseza pe pat, uitandu-se la el. Dupa 3 minute deschise ochii, in timp ce se ridica brusc, tusind. Dupa ce se calma, vederea ii era putin incetosata, dupa 3 secunde reveni la normal. Vazu ca este ranit si se intinse, intreband cu o voce joasa:
-Cine esti, unde sunt?
-Numele meu este Andreea, esti in casa mea, stai calm nu iti voi face nimic rau! Spuse Andreea uitandu-se in ochii lui negri.
-De ce sunt bandajta si salbit? Intreba el tinandu-se de rana.
-Cand e-am gasit erai ranit grav la abdomen si ave-ai pulsul foarte slab. Ai stat 2 sabtamani inconstient si organismul tau a lucrat foarte mult ca sa iti revi, de asta simti o slabiciune. Si ce ti-s-a intamplta de erai ranit in Raul Sangeros?
-State-am si vasle-am pe rau cu fratele meu mai mic. Deodata am fost atacati, el a fost luat, eu am incercat sa il salvez, dar m-a injunghi-at unul, m-a impins in apa si norocul meu era ca er-am aproape de mal, cu ultimele forte m-am tras la mal. Si acolo am lesinat, ca pierdusem ceva sange. Spuse el ridicandu-se si tinandu-se de frunte in timp ce lacrima.
Andreea lua o batista, ii sterse lacrimile si el se intinse in timp ce gemea de durere. Andreea il lua de mana dreapta si ii zise cam tista:
-Acum inteleg de ce er-ai acolo, acum scuza-ma trebuie sa plec la liceu, imedi-at trebuie sa apara Maestrul Kaname si Maestrul Hijikata, ei vor sta cu tine pana vin.
Ea isi lua ghiozdanul, isi puse cartile si caietele pentru acea zi. Cand ea iesi intrara cei 2 maestri. plictisiti fara chef de nimic. Cand il vazura pe acel baiat ca si-a revenit il intrebara aceleasi lucrurica Anreea, el le raspunse lacrimand. Kaname, avea o fire mai blanda si ii zise acelui baiat,, uitandu-se in ochii lui:
-Uneori ne simtim fara speranta, putere si in ceata, ne vine sa plangem, dar trebiue sa speri si totul va fi bine!
-Multumesc...
-Kaname, numele meu este Kaname, iar el este Hijikata!
-Inteleg, insa de ce Andreea va zice "Maesrti" nu inteleg! Aaah! Spuse el tinandu-se de rana, strangand ochii.
-Usurel, usurel, esti inca slabit! Spuse Hijikata punand mana pe rana lui si simtind ca arde.
Imediat ii desfacu bandajul si vazu ca e rosi. Imediat lua pansamentele de pe masa si ii puse altul, curat. Kaname, fu surprins de reactia lui Hijikata, ca era o fire mai severa si usor de enervat.
Intre timp Anreea studia in biblioteca. Deodata cineva ii smulge din maini cartea, o rasfoieste si ii zice uitandu-se in ochii ei:
-Hei blondy, ce e cu tine si cartile acestea, fara poze sau sens?
-Imi place sa studiez, fata de altii care nu le pasa de nimeni altii decat de ei insisi, acum cartea, infumuratule!!!
-Nici gand! Spuse el facand o mutra indragostita.
Ea imediat il plezni, isi recupera cartea si fugi in clasa. Dupa ore o taie in casa. Unde cei 3 se speriara de fata ei, ca era terifiata. Respira greu si plangea. Se calma si ii zise lui Kaname ce s-a intamplat.
Oare Kaname va intelege, prin ce trece Andreea?
Oare cei 3 o sa afle, cum il cheama pe acel om?
Oare Afurisitul va fi pedepsit?
