Si ei mersera, Andreea, merse usor spre bae, dar cand puse mana pe clanta, simti ca o arde mana ranita. Intra foarte repede si isi deschise bandajele, vazu ca o suvita de sange i-se prelinge pa mana. Opri sivita si isi spala rana, dupa ce isi bandaja rana, iasi si zise:
-Ce doare!
-Andreea, te simti bine? Intreba Edi.
-Sunt bine, dar ma doare ingrozitor mana! Si ce a fost chestia asta, sa te pui in spatele meu, in fata unui glonte!
-Sa te apar, ca acum 2 ani! Si ce ai facut?
-Ce fac mereu cand sint cand un idiot se strecoara in spatele meu! Sar peste el si prind obiectul!
-Andreea! Spuse Kaname slabit din spatele usi.
Ea intra ca fulgerul si il intreba vazand ca s-a ridicat si se forta sa se ridice in picioare:
-Ce vrei sa faci, esti slait!
-Cine era?
-Nimeni!
-Nu ma minti, stiu ca zisesei unor oameni sa prinda pe cineva! Spuse el fortandu-se inca.
-Oh, Kaname, oh! A fost Nala, a venit dupa mine, Edi ca boul s-a pus in spatele meu si cica voia sa ma protejeze. Dupa Nala, m-a luat de mana stanga si ma ranea, Edi a chemat echipa si ei au prins-o si au dus-o la Consiliu. Voiam si eu sa merg, dar Andree me-a amintit ca maine am simulare cu cei 2 de dimineata. Si mai erai si tu care dormeai!
-Si, cum este mana? Intreba el fortanduse.
-Sunt bine si ar trebui sa te intinzi!
-Nu, sunt bine, surioara, aaah! Spuse el tinanduse de rana.
-Maestre Hijikata! Striga Andreea.
El intra ca taifunul si cand il vazu pe Kaname aproape in picioare si tinandu-se de rana, imediat ii zise tinandu-l de brat:
-Ce e in capul tau, nuca de cocos? Esti ranit!
-Sunt bine, Hijikata, nu ma mai cicali si tu! Aaah!
-Asta imi dovedeste cata dreptate am! Spuse Hijikata luandu-l cu forta si intinzandul. Dupa Kaname zise, tinandu-se de piept:
-Am fost un capos, cat casa!
-Kaname stiu ce zic, crezi ca ti-az spune sa stai calm de foaie verde? Intreba Andreea.
-M-am inselat! Spuse el.
-Hai ca va las singuri! Spuse Hijikata iesind.
Andreea se aseza pe marginea patului si ii zise, punand mana pe locul cel mai afectat a-l pieptului lui Kaname:
-Stiu car de mult te doare, insa sa nu mai faci idiotenia asta, bine fratioare!
-Bine si atingerea ta, nu ma doare, imi da o senzatie de siguranta! Si ai mainile atat de moi si catifelate!
-Multumesc, dar, te rog sa stai linistit, rana asta e destul de adanca! Si multumesc, ca esti fratele meu!
-De ce imi multumesti?
-Ca nimeni, dar absolut mimeni nu ar fi facut ce ai facut tu! Sa ma salvezi, esti cel mai tare! Spuse ea punand putina presiune pe rana.
-Asta am facut inainte sa aflu ca esti sora mea, dar tot aveam o scanteie, ca esti ceva special, cand in colo, esti sora mea si te iubesc!
Pe obrazul ei se scurse o lacrima, ea o lasa sa cada, dar pe urmatoarea o sterse. El ii zise vazand lacrimile:
-Plangi ca nu ai putut sa ma aperi acum ceva timp?
