-Nu, tu ai condus familia si tot tu o vei conduce pana la final! Spuse Kaname zambind si pupand-o pe frunte.
Cel mai batran le intinse o pereche de sabii, cica au apartinul primilor lideri, care au format clanul. Andreea nu mai stia ce sa zica, cand a primit artefactul sacru a-l calnului ei. Kaname incepu sa lacrimeze, in timp ce isi privea sora mai mica, care a avut-o langa de cand erau mici.
Deodata cineva arunca un pumnal spre Kaname, care tinta era rana lui. Insa Andreea il prinse si zise aruncandu-l in pamant si cu fata spre atacator:
-M-ai dez-amagit, Dean! Eu care credeam ca tii la mine, imi ataci fratele.
-Nu... nu ce poate ca paluga ca fie fratele tau! Striga el scartaind dintii.
-Eu am parul tatei si ochii mamei, iar el arre parul manei si ochii tatei! Tmfamuratule, acum chiar nu mai ai ce discuta cu mine! Me-ai ranit fratele, m-ai ranit de ne-numarate ori! Spuse ea calma.
-Atunci nu te va deranja ca iti zic ca... eu cu ceilalti 9 suntem vampiri de nivelul E! Spuse el acutand coltii.
-Chiar nu imi pasa! Si clanul nostru e de Vanaturi de Vampiri, ne sprijina toti ei cu sange pur! Spuse ea uitandu-se cu coada ochiului la el.
-Impielitat-o! Striga Dean Atacand-o.
Ea se feri si ii trase un toc in cap. El iea o atacu, de data asta cu o sabie. Kaname ii prinse lama sibiei. Andreea vazand astea lua un ac si il intepa pe Dean in dos. El sari, lasa sabi si fugi ca ars. Ea zi zise lui Kaname zambind:
-Multumesc mult, frate si pot sa iti scut sabia aia din mana?
-Desigur surioara, dar te rog fi atenta sa nu tai din greseala alte vase de sange! Spuse Kaname zambind cu ochii inchisi.
Se asezara pe iarba. Andreea lua usor sabia de maner si o smulse. Kaname incepu sa lacrimeze, Andreea usor ii cusi fiecare vena sparta si ii inchise rana. Il bandaja si el ii zise lacrimand uitandu-se in ochii ei:
-De ce, ai scoso ast-fel, a durut!
-Imi pare foarte rau, insa alt-fel te-ar fi durut mai rau! Spuse ea tinandu-l de mana ranita.
-Inteleg!
-Si te mai doare bustl?
-Ma mai doare, insa nu insuportabil!
Si familia pleca fiecare latreaba lui, Andree merse usor sprijinandu-se de Andreea. Cand au intrat in casa, Hijikata ii astepta pe fotoliu batand din degete pe masacu capul sprijinit de mana stanga cu ochii inchisi. Cand cei 3 inchisera unsa, el se ridica si zise nervos la culme:
-Unde disparuserati toti, me-am facut griji!
-Am convocat familia, din cauza ca am primit asta! Spuse Andreea intinzandu-i scrisoarea.
-Imposibil si cine e fratele tau? Intreba Hijikata citind scrisoarea.
-Este Kaname! Spuse ea zambind.
-Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?! Urla Hijikata lundu-l de gulerul camasii pe Kaname si lipindu-l de perete.
-Ce vrei sa ii faci, Hijikata? Intreba Andree speriat la culme.
-De ce, nu ne-ai spus? Intreba Hijikata nervos ca ursul.
-Nici eu nu stiam! Aaah! Spuse Kaname gemand de durere, ca Hijikata il apasa pe rana de la piept.
-Sreios? intreba el dandu-i drumul.
-Serios! Spuse Kaname cazand, in timp ce strangea ochii si punea mana pe rana.
Andreea il puse repe de pe Andree pe canapea si seintoarse repede spre kaname, care era intins pe podea, lacrimand si gemand de durere. Incerca sa il ridice, insa era prea greu pentru ea. Hijikata il ridica si il duse in camera surorii lui. Andreea imediat merse la cei 2. Cand intra avu o surpriza placuta, Hijikata isi ceru iertare ca l-a luat de guler si la apasat pe rana. In timp ce lacrima. Kaname il lua in brate si ii zise:
-Te iert, doar suntem prieteni de 9 ani. Si te rog nu mai face asta, a durut!
-Pe cuvant de onoare!
