Si au plecat ca 7 ace aruncate spre o tinta indepartata. Si Andreea le arata ude vor dormi. Urmatoarea zi Andreea ii dadu niste portite lui Andree, ca habar nu avea. Si cand intrara in casa ea le zise colegilor ei, zambind, cu o voce calda:
-Prieteni, el este Andree, verisorul meu!
-In sfarsit a venit si chiulangiul! Spuse unul din ultima banca, care era si noul ei coleg de banca.
-Daca a fi atacat, de a fi ranit, fara a putea sa iti salvazi fratele si sa stai inconstient doua sabtamani, inseamna chiul! Da am chiult! Spuse Andree, cu o mutra nervoasa.
-Deci, ai recuperat? Intreba dirigintele.
-Fiecare lectie perduta, am si repetat cu Andreea, care tot ea mea salvat viata!
-Tipic, Andreiei, sau sa ii zic blondi, cum ii zicea Dean! Spuse afurisitul.
Dirgintele o lasa pe Andreea sa il plezneasca, dupa cei 2 sa se aseze unul lange altul, ca Andree sa inteleaga ceva. Ora trecu ca melcul si fu foarte incitanta, ca vizionau un documentar foarte amanuntit despre supra natural. Unii incepusera sa chicoteasca pe la mijlocul documentarului si au fost mutati langa Andreea, Andree lua notite, foarte amanuntite despre fiecare creatura> La prima pauza toate fetele il intrebau curioase pe Andree:
-Deci, cum e sa locuiesti cu Andreea?
-Te plictisesti?
-Andreea ce fel de persoana este?
-E interesant sa locuiesc cu propria verisoara, e putina monotonie cand ea e plecata aici si dupa cate am observat, e de gasca, foarte puternica, usor de enervat, dar foarte glumeata, dar de 3 zile e ca pe cutite, ca Dean nu o lasa in pace!
Fetele intelesera. Pauza se termina, urma testul la Japoneza, trecu repede, dupa cellalte, trecura la fel. Cei 2 care au venit O trasera la o parte pe Andreea si ii zisera:
-Acest liceu ne omoara, e foarte disciplinat, nu ai voie nici sa razi!
-In pauze ai voie sa razi cu prietenii si iti poti face prieteni, doar evdentiindu-te la ore in sens bun, adica sa raspundeti corect, nu sa fiti, idiotii liceului, ce noroc am ca sunt in ultinul an.
-Ce e de facut, capitane? intreba Leon.
Andreea il plezni si ii zise serioasa, ca aseara:
-Taci, cei de aici stiu ca sunt ca un lider dar nu stiu ca sunt liderul vanatorilor de vampiri, nici nu stiu ca exista supra-naturalul, ati inteles, e secretul celor care ii vaneaza, dar in liniste.
-Bine, vorbim la finalul orelor.
Cei 2 plecara Andreea statu in clasa si desena pana la ora de arta, unde ii intinse desenul profesorului, creil arata clasei si zise, clar si cu o voce blanda:
-Clasa, azi nu mai dati nici un test, datorita colegei voastre Andreea, care a facut acest tablou, cam sadic, insa superb!
-In el este Andree, acest tablou va arata voua, guri cau casa cum l-am gasit pe Andree! Aproape fara puls, ranit grav si inconstient!
-Nu credeam ca era ast-fel si in ce rau a fost gasit? Intreba fostul ei coleg de clasa.
-Raul Sageros, care nu voi uita nici o data ce am ptit acolo in urma cu 10 ani. O! Sa nu uit Den a murit aseara! Spuse ea plecand la locul ei.
toti in special colegul ei simteau ca o piatra s-a ridicat de pe inima. Ea la acea ora se gandi profund cine ii ranise parintii in halul acela si de ce, dar va afla, fie ce o fi.
Dupa ore o luarala pas pana acasa. Anreea, pleca la casa parinteasca si il intreba pe tatal ei, cine le facuse asta si de ce. Tatal ei ii zise slabit, ca cel care le facuse asta era... un vorcolac.. nu orice varcolac, chiar cel ucis de ea, iar motivul era ca ii distruse casa. Ea il mangaie pe tatal ei pe frunte si ii zise, zambind ca va veni si urmatoarea zi. Dupa ce pleca ea veni Kaname si il imbratisa. Dupa vorbira despre plecarea lor si lasarea Andreiei. Tatal zise ridicandu-se:
-Liderul, acestor vanatori a fost ucis de un vampir de nivel E, si me-a zis cu ultima putere sa am grija de vanatorii lui. Eu, ca eram frati de cruce, i-am promis. Dupa am devenit liderul. Si am sperat ca Andreea va intelege fapta mea, dar nu am avut curajul sa ii zic, era prea mica si nu ar fi inteles!
Andreea auzise fiecare cuvant si intra ca un taifun zicand:
-Ceeeeeeeeeeeeeeee?! De asta a-i parasit, la varsta frageda de 9 ani!
-Da, Andreea, si imi pare rau ca nu ti-am zis mai devreme.
Ea iesi si zbura plangand. Odata ajunsa acasa incepu sa planga in hohote cu fata in perna. Dupa urmatoarea zi era Sambata, ea iesi la alergat. CAnd fugea isi aminti cate a putut pati. Si dadu peste alt alergator care ii zise:
-Hei, impiedicat-o vezi pe unde alergi!
-Scuze, eram cu capul alt-undeva!
Dar cand se ridica il recunoscu pe acel alergator, era Edi, vechiul ei prieten de calatorii. Ea zise, de parca nu il recunoscu:
-Edi!
-De unde naiba imi sti numele?
-Stiam eu, tu esti, dar nu ma mai recunosti?
-Daca ma uit mai bine semeni leit cu Andreea, o veche prietena. Ii ddadusem un colier, dar nu am mai vazut-o de 2 ani, cred ca a crescut si e mult mai draguta!
-Esti idiot, sau natarau eu sunt! Spuse ea aratandu-i colierul.
-Sunt un porc, chiar nu te-am recunoscut, pitico!
-Dessi am 19 ani tu tot pitica imi spui, am 1,75!
