Ii suna si ii suna pana raspunsera. Ea le zise:
-De ce me-ati ascuns ca am un frate, pute-ati foarte simplu sa imi spuneti la telefon, nu printr-o bucara de hartie. Nu ma asteptam sa imi spuneti ant-fel. Si de ce m-ati parasit acun 10 ani. Sa ghicesc ca ati devenit vanatori de varcolaci!
-De un de sti? Intreba tatal ei.
-De la cel care m-a salvat Hijikata, suntem prieteni si el de 8 ani si 3 zile ma invata sa lupt cu arme. Acum doar sa veniti aici, ca, Kaname a fost ranit, de catre un vampir de nivelul E. Dar e bine ca am eu grija de el cu Hijikata.
-Noi de ce nu stim asta? Intreba mma ei.
-Ca astazi a fost ranit! Si azi am aflat ca este fratele meu!!! Si abea astept sa veniti ca, clanul nu stie asta, sa le spuneti voi!!!
-Ne pare rau... dar noi nu ne mai intoarcem adio! Spusera parintii ei inchizand.
-Ce se petrece, surioara? Intreba Kaname speriat.
-Mama... si tata nu se mai intorc!!!
-Du-te dupa ei, am eu grija aici! Spuse Hijikata.
-Bine... Sceptrul Lunii!!! Striga ea si un sceptru cu o luna in varf aparu in mana ei. Si o uniforma formata din niste pantaloni scurti pana deasupra genunchiului albi. Un tricou scurt pana in talie. Niste cizme lungi cu toc inalt, albe. O vesta asurta si o pareche de manusi fara degete. I-se impleti parul si i-se lega cu o plmblica lunga care atarna putin. Avea 2 sabii, 10 pomnale 20 de ace si un instrument in forma de luna.
-Ce esti tu??? Intrebara cei 3.
-Linderul Clanului Lunii si Cavaler a-l Lunii, tre sa plec, ne vedem maine.
Ea sari pe geam si isi deschise aripile. Zbura ca vantul spre locuinta parintiilor ei. Intre timp, Kaname vazuse tot si nu isi putu cerde ochilor, sora ei avea aripi. Andree se ridica si ii zise:
-Fiecare vanator are aripi, chiar si tu, dar nici o data nu le-ai deschis.
Kaname ramase masca. Andreea simti ca e aproape si ateriza, era in Japonia, Zburase din Romania pana acolo si nu simti. Intra in casa parintilor ei si ii vazu plini de sange. Verifica, aveau puls, dar era aproape nul. Le puse cate o masca de oxigen si incepu sa le trateze ranile. Dupa ii suna pe cei de acasa:
-Hijikata repede damil pe Kaname la telefon!
-Da surioara ce este? Intreba el ingrijorat.
-Mama si tata sunt in coma! Spuse ea cu o voce joasa si lacrimand.
-Ceee!? Sunt raniti nu?
-Da, chiar grav!
Deodata intrara vanatorii de varcolaci si incepura sa urle in cor:
-Ce le-ai facut liderilor nostrii, varculac, nenorocit!!!
-Daca, as fi varculac as fugi in clipa asta, dar nu o fac, ca nu sunt unul! Eu sunt fiica liderilor vostri!
-Imposibil, fiica lor are par blond lung, ochi albastrii si are sigiliul Lunii la una din maini! Urla unul.
Ea isi dadu jos o manusa si le arata sigiliul. Dupa ce si-o puse le arata o poza cu Hijikata. Ei s-au pus in genunchi cerandu-si scuze. Ea ii ridica de urechi si le zise serioasa:
-O data sa mai aud ca ma faceti "varcolac" va rup sabiile, inteles, impielitatilor?
-Inteles, domnisoara Andreea, dar de unde stiati ca sunt in pericol de moarte?
-Ii sunasem, a fost o discutie aprinsa, dupa ei au inchis. Me-am facut griji si m-am echipat. AAm zburat aici si i-am gasit grav-raniti.
-Andreea mai esti acolo? Intreba Kaname speriat.
-Calmeaza-te Kaname, mai sunt aici, vin in 3 ore tu culca-te, sa nu ma trezesc ca tu ai plecta!
-Bine, ne vedem maine, frumoas-o! Spuse Kaname inchizand.
Andreea incepu sa lacrimeze, strangandu-si telefonul.Toti se ingrijorara. Insa ea zise, uitandu-se la parintii ei:
-Trebiue sa plec voi veni si maine, insa, trebiue sa stea cineva cu ei!
-Toti o sa stam, nu va facei griji, vom sta treji toata noaptea daca e nevoie!
-Fiecare va sta cate o ora inteles?
-Da!
