Harry's Depression // Volumul II ✔

a unsprezecea pagina

Am cautat impreuna apartamente toata ziua. Am fost in tot felul de cartiere, insa toate erau prea scumpe sau deloc pe gustul meu. Iar dorinta de a locui cat mai aproape de ea se intensifica la fiecare apartament pe care il analizam. Toate erau prea scumpe, prea mici, dar cel mai important, erau prea departe de ea. Asa ca pe la ora sapte am decis sa mergem sa mancam in oras si sa lasam cautarile pentru alta data. Nu stiam daca timpul petrecut cu ea se numea ''intalnire'' sau pur si simplu noi care stateam impreuna. Nu trebuia sa aiba un nume ceea ce se intampla intre noi, nici nu stiam exact ce se intampla. Insa nu era nevoie de un nume, sentimentele mele au un nume, iar toate sunt pozitive. Frica, ca tot ce simt se transforma in ceva mult mai maret nu dispare niciodata. Mereu imi e frica sa nu incep sa am alte sentimente fata de ea, inafara de cele de prietenie. Nu consideram ca era in totalitate gresit, deoarece pe tot parcursul zilei, nu m-am gandit nici macar o data la tine, Laura. Si nu stiu daca imi mai pare rau sau daca imi pare bine. Tu ce spui? Te superi daca incetul cu incetul incep sa te uit si imi fac griji ca am sentimente pentru Noora? Ar trebui macar sa imi fac griji si sa imi cer scuze? Sunt confuz si nu stiu ce sa mai cred. Nu mai stiu ce este bine si ce este rau, asa ca nu mai consider nimic. Am trait aceasta zi fara sa ma gandesc la tine, la tristete sau orice altceva. De fapt, nu m-am gandit la nimic. Am trait-o asa cum a venit. Am ras cand Noora s-a impedicat in pragul de la usa apartamentului cu numarul patru, cand eu am dat peste o planta si era sa cada, insa am prins-o la momentul potrivit, atunci cand glumele mele si ale Noorei deveneau tot mai intunecate dar al dracului de amuzante. Se pare ca amandoi avem in noi putin umor negru, si nu ne deranjeaza. Am ras toata ziua si nu ma simt vinovat. Ceva e pe cale sa se schimbe, sau s-a schimbat deja.

Laura, ce se intampla cu mine?