Harry's Depression // Volumul II ✔

lumea reală - patru

Dupa conversatia mea lunga cu Eveline, ziua urmatoare am decis sa ne intalnim pentru a vorbi si mai mult. Pentru prima data, dupa ceva timp pasisem afara. Trecuse mult timp de cand ma vazusem cu Blair. Se simtea diferit, ca ceva nou.
Era inceputul toamnei, iar frunzele aurii erau numeroase pe strazile din San Francisco. Acest lucru doar mi-a adus aminte de tine cand imi spuneai cat de mult adori toamna. Am continuat sa merg cu mainile in buzunar, privind in jurul meu la cafenelele deschise, la oameni si la cuplurile fericite. Lumea a ramas neschimbata dar o vad cu alti ochi. O vad dintr-o perspectiva noua si diferita.
Locul de întâlnire cu Eveline era în apropiere, imediat ce am văzut-o în cafenea intrând grăbit înăuntru. Era schimbată și ea. Părul său ce era la un moment dat blond era acum roșcat și arăta mult mai bine decât înainte. Avea mânecile pulovărului său roșu trase până peste jumătate din degete, bând din ceașca albă cel mai probabil cafea. Pănă și trăsăturile ei păreau diferite.
Cănd și-a ridicat privirea, m-a văzut, ea ridicându-și măna dreapta și salutându-mă prietenește, cu un zâmbet cu doar jumătate de gură.

- Bună. îi spun așezăndu-mă pe scaunul de lemn din fața ei.

- Cafea?

- Nu, mulțumesc. i-am răspuns știind că vreau să dorm mai mult.

- Mă bucur că ai venit. a spus zâmbind.

- Și eu. am spus sincer privind-o.

- Te-au mai sunat băieții?

- Nu, de ieri nu am mai primit niciun telefon, nimic.

- Poate e mai bine așa. a spus aproape șoptind, luând încă o gură de cafea.

- Vreau să îți mărturisesc ceva. a spus evitând contactul vizual cu mine.

- Ce este? o întreb mai curios ca niciodată.

- Cred că știu ce s-a întâmplat cu adevărat cu.. cu Laura. a spus lăsându-și privirea în jos. Aproape că nu am clipit, privind-o uimit așteptând să aud mai mult.

- După tot ce s-a întâmplat cu Brandon, atunci când trimitea mesaje, nu el le trimitea, și nici Danielle.

- Dar cine?

- Amanda. Brandond nu a avut încredere completă în Danielle, așa că a folosit-o pe prietena lui.

- De unde știi toate astea? o întreb fascinat.

- Danielle mi-a spus totul.

- Și tu o crezi după tot ce s-a întâmplat?

- Regretă, nu voia să se ajungă până aici, însă ceea ce încerc să spun este că Amanda s-a răzbunat pe Laura.

- Ce? La ce te referi?

- Au controlat-o. I-au pus în băutură ceva..ce nu ar fi trebuit să bea. Acest lucru i-a cauzat halucinații. Din cauza a ceea ce a văzut..ei bine..

Și-a închis ochii fără să continue. Eram șocat și într-un fel nu o credeam. Dar știam că nu s-ar juca cu mine, nu pe tema asta și nu acum.

- Ce a văzut?

- Nu știu, dar a afectat-o si de asta.. știi ce vreau să spun.

- Ești sigură de asta?

- Ei bine..

- Te-am întrebat dacă ești sigură de asta. Da sau nu? o întreb apropiindu-mă de ea, privind-o amenințător.

- Da.

Imediat ce mi-a răspuns m-am ridicat de la masă, ieșind din cafenea. Mi-am făcut drum spre apartamentul meu, la două străzi distanță auzind vocea lui Eveline.

- Harry, așteaptă te rog.

Am continuat să merg hotărât, fiind fixat pe ideea mea.

- Stai. a spus atingăndu-mi umărul, venind în fața mea.

- Ce ai de gănd să faci?

- Cineva trebuie să plătească. am spus vrând să o ocolesc însă m-a oprit din nou.

- La ce bun? La ce ajută asta? Faptul este deja consumat și nu vei rezolva nimic cu asta. Nu o va aduce înapoi. a spus privindu-mă în ochi.

S-a apropriat repede, ridicăndu-se pe vârfuri, surprinzându-mă cu un sărut scurt. Am privit-o uimit, ocolind-o apoi și continuându-mi drumul până la apartamentul meu, fără să mă gândesc la vorbele ei.