Nyctophilia // Volumul I ✔

Capitolul 1.

Am dat pagina, incercand sa retin ceea ce tocmai am citit. Din fericire pentru mine, am reusit sa tin minte cateva detalii importante. Biologia nu este o materie care imi pune probleme. Dar emotiile inaintea unui examen, sunt crunte.

– Emmy, eu trebuie sa plec. Ne vedem maine dupa scoala. Bafta la examen. imi spuse mama oferindu-mi un zambet incurajator. Am salutat-o si eu, apoi am continuat sa invat.

Mama este cel mai priceput medic din tot New York-ul. De aceea, nici nu apuc sa petrec prea mult timp cu ea. Este plecata tot timpul, dar m-am obisnuit sa stau singura de cand aveam 7 ani.

Am continuat sa sa invat, pana cand sunetul telefonului meu nu imi dadea pace deloc. Cu ochii inca atintiti pe paginile cartii, am luat telefonul raspunzand.

– Hanna, invat. Ce s-a intamplat? o intreb eu inainte sa spuna ceva. Mi-am dat seama ca e ea, din simplul motiv ca Hanna este singura mea prietena dintotdeauna.

– De ce tot timpul trebuie sa inveti?! Vino si tu pe afara, si distreaza-te pentru cateva minute. Cand a fost ultima data cand te-ai distrat?

– Hanna, acest examen este foarte important. Daca nu il voi trece, ma voi muta la alta scoala.

– Si? Poate vei veni la mine in scoala. Pica-l intentionat. spuse ea deja stiind ca zambea malefic.

– Nici gand.

– Macar vino pana afara. Stam doar 10 minute. Promit. Ai si tu nevoie de o pauza. Intr-un fel avea dreptate. Aveam nevoie de o pauza. Am acceptat, acum aflandu-ma in fata dulapului meu. Am ales niste haine potrivite, si dupa ce am fost gata, am iesit in aerul rece al noptii, cu destinatia locului stabilit de intalnire cu Hanna.

Cerul intunecat ne pregatea o ploaie serioasa. Era frig, ceata fiind foarte deasa. Am continuat sa merg, pana ce am ajuns pe o straduta nu prea populata. Ma plimbam printre blocurile inalte, in cautarea drumului corect. Era cam greu sa imi dau seama unde sunt, strada fiind luminata de un singur stalp inalt aproape cat un bloc, cu o lumina difuza.

Ma uitam in toate partile, incercand sa recunosc locul unde ma aflam. Vantul a inceput sa fie mai puternic, facandu-mi parul sa fluture pe spatele meu. Mi-am pus mainile in jurul meu, incercand sa ma incalzesc mai mult, caci geaca mea de piele nu a ajutat prea mult.

Brusc, s-au auzit niste tipete. Am tresarit, uitandu-ma speriata prin jur. Privirea mi s-a blocat pe un mic gang. Acolo erau doua umbre. Una din acele umbre, a ridicat-o pe cealalta de jos, si a lipit-o brutal de zid. Tot aceeasi umbra, a scos ceva de la spate, si a pus acel ceva la tampla celelilate umbre

Clar nu erau niste umbre bune.

Nu puteam intelege ce spuneau, dar tipetele lor se auzeau tare si clar. Am tresarit si am scos si eu un scurt tipat, atunci cand s-a auzit un foc de arma foarte puternic, umbra amenintata cazand. Tipatul meu a atras atentia umbrei ce a ramas in picioare, acum privindu-ma. Cealalta umbra era pe jos, in spatele celei ce acum se apropia de mine.

M-am intors pe calcaie, marind pasul. Din nefericire pentru mine, ajunsesem intr-un alt gang. Am incercat sa alerg mai departe, dar o mana m-a strans puternic de bratul drept, si m-a lipit de zid.

Mi-am inchis ochii la impactul cu peretele, apoi i-am deschis usor, in fata mea fiind cineva. Nu ii puteam distinge foarte bine fata, din cauza luminii ce nu ajuta deloc. Ma miscam in incercrea de a scapa de stransoarea puternica a umbrei ce mai mult ca sigur este un barbat.

Nici nu vroiam sa imi imaginez ce urma sa se intalmple. Mi-am inchis din nou ochii, atunci cand mainile sale se plimbau pe corpul meu. Intr-un mod ciudat, atingerile sale imi provocau fiori in tot corpul. Am inghitit in sec, acesta fiind singurul sunet ce se auzea, acompaniat si de inima mea ce mai avea putin si imi sarea din piept de frica. Din nou vantul a inceput sa fie puternic, apoi auzindu-se un tunet.