Dulcele meu amar...

Capitolul 2

  Sute de morminte și prea multe suflete urcate la ceruri.Unde ne pierdem?Unde rămânem?
Mi-am promis ca nu o sa plâng.De 4 ani urc pe acest drum și m-am aruncat de zeci de ori de pe stâncă,spunând:"nu azi,Rhiannon.Lacrimile nu îi vor aduce înapoi".I-am pierdut.Parintii...surioara mea.
Blestem acea zi.Mă înnec în veninul ce se scurge din buzele mortii dar nu suspin,nu oftez.Cioburi mi se frâng în palme și ace în inima,când ma gândesc la zâmbetele lor și viitorul pe care îl aveau înainte.Construisera un drum împreuna.Pentru noi.Copiii și lumina ochilor lor.
Am memorat fiecare detaliu al pozelor de pe morminte iar dincolo de suprafața in alb și negru,eu tot văd acele culori ce le umpleau chipul.
"Carla Avilla"
      Ochii cândva plini de viața încă mă privesc, iar undeva,departe îi mai pot auzi vocea suavă.A fost și va rămâne cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o,iar Alexander Avilla cel mai norocos bărbat,căci i-a devenit soț.Privirea la fel de blajină si chipul familiar mă trage înapoi in propriul abis.Chiar și cu 6 copii au stat puternici și fericiti pana la final.Sunt sleită de puteri așa ca nu imi pot muta privirea.Stiu ca în dreapta mea doarme alt înger pentru care mi-aș fi dat viața.Ayla Avilla.Doar opt anișori și un suflet atât de pur.
Închid ochii dar tot o văd.E acolo.Dansează pe scenă.Iși întinde brațele,se ridica pe vârfuri și pășește pe acordurile melodie.O balerină.Surioara mea.Imaginea ei se incețoșeaza și simt cum slăbiciunea mă doboară.Îmi rănesc palmele cu unghiile și strâng din dinți.Nu vreau sa plâng.Nu azi.Si nu o fac.Imi deschid pleoapele larg și ma ridic de pe genunchi.Îmi scutur de praf rochia înflorată și închid nasturii sacoului negru,pornind agale spre baza dealului unde mă așteaptă mașina.Jeff se sprijină de portieră,privind melancolic in zare.Au trecut vreo doua ore de când ma așteaptă,dar e obișnuit.Vin aici in majoritatea timpului, dar el refuză sa mă părăsească.Jeff e un bărbat trecut de a treia vârstă.Lucreaza pentru părinții mei de când mă știu,el fiind cel mai apropiat familiei noastre.Nu ne-a părăsit nici după moartea lor,ba din contră,a fost sprijinul de care am avut nevoie.Mă așez în dreptul lui,iar la vederea mea zâmbește blând,mici riduri formându-se in jurul ochilor săi.Îi întorc slab zâmbetul dar mă cunoaște bine și știe cu ce mă lupt.Îmi deschide portiera BMW-ului și urc pe locul din spate.
Jeff îmi aruncă câteva priviri in oglinda retrovizoare,încruntandu-se îngrijorat.
-Jeff?Sunt bine.Imi zâmbește slab și parcurgem drumul in liniște pana la vederea conacului.Poarta imensă se deschide în fața noastră,scoțând la iveală curtea  impunătoare.Toate amintirile mele sunt închise în acest loc,toată esența mea.Viața mea nu este un pahar de vin amar și sec,plin de lacrimi și durere.Asta este doar o zi dedicată plângerii.Nu mă îmbăt cu amărăciune,doar gust din ea.
Cobor de pe bancheta și mă îndrept spre intrare,pregătindu-mă emoțional pentru teme.E luni iar liceul nu așteaptă.Margret,bucătăreasa,o femeie incredibila și totodata soția lui Jeff,imi deschide rapid ușa,întâmpinându-ma.Stie ca am fost la cimitir și cred ca simte nevoia sa fie alături de mine.Este o ființa minunata,bunătatea și energia ei dăruind culoare acestei case.O ador.
-Cum te simți,copilă?Ingrijorarea ii întuneca privirea iar eu o îmbrățișez cu căldură,sperând sa-i dăruiesc siguranță.
-Ma simt bine,Marg,murmur ușor.Sufăr dar nu sunt din porțelan.Durerea a făcut din mine o persoana mai puternica și mai matura iar eu sunt mândra de asta.
Mă retrag în camera mea,sperând ca niște ore de somn sa șteargă din moleșeala ce m-a cuprins.Trebuie sa fiu tare.
********
Niște urlete isterice de fată ma trezesc din somnul profund iar bubuiturile ma fac sa tresar.Parcurg distanța de la pat până la iesirea din camera cu pași mari și deschid repede ușa.Chase,unul din frății mei poarta doar o pereche de boxeri și încearcă să își potolească iubita.Parca săptămâna trecută l-am văzut cu o roșcata...Tânara plină de nervi se zbate și tipă,aruncând cu lucruri in fratele meu.
-Nenorocitule!Cum ai îndrăznit?Ma crezi atât de proasta?Ai ajuns sa mă înșeli?Ia spune-mi,te satisface aia mai bine?
-Stacey,iubito!Nu e ceea ce pare!Jur!Aceleasi vorbe cliseice și același Chase ce încearcă sa se ferească de o iubita devastată.
Pe scări urca in viteza și geamănul acestuia,Metias împreuna cu Ethan.Metias începe sa râdă și sa aclame.Fraierii.Se vede ca sunt din aceeași bucată.Buimac,Ethan sta între cei doi scandalagii și încearcă sa ii despartă.Intr-un final,Stacey își ia lucrurile și pleacă nervoasa din casa,trăsnind ușa in urma ei.
-Idiotule!Ethan ii da o palma peste ceafa lui Chase iar Met începe sa se hlizească.
-Oh,hey,surioara.Normal.Dupa ce ma obliga sa privesc dramele unor iubite umilite și devastate,se comporta de parca nu au făcut nimic.Imi dau ochii peste cap,trântind la rândul meu ușa și mă intorc in camera.Ce n-aș da să-i trimit pe toți la capătul opus al Londrei.
*********
Îmbrăcată in aceeași pantaloni scurți de pijama și topul larg,mă trântesc pe scaunul din bucatarie.Toti stau,așteptând-o pe Margret cu cina.Invart plictisita furculița între degete,întrebându-ma când o sa imi termin temele.Nu ma laud cu situația mea scoalara,cel puțin știu ca se poate si mai bine.Nu iau meditații,deci sunt pe cont propriu.Notele mele sunt destul de bune, dar nici nu imi dau silința.Viața mea a luat o întorsătura prea brusca încât sa imi mai pese de restul banalităților.Gemenii stau tolăniți pe scaune iar Ethan își butonează telefonul.Aparent și al meu vibrează exact sub nasul lui Ethan.Nu apuc sa reactionez căci îl ia repede și se ridică in picioare.Nu sunt deloc scunda și cu toate acestea înălțimea mea este dominata de cea a fratilor mei.Ridica telefonul deasupra capului,imediat in spatele său,apărând și gemenii.
-Cine e,Jake și de ce trebuie sa va întâlniți,Rhiannon?Cumva te pregatesti pentru o întâlnire,surioara?Ethan dă sugestiv din sprâncene iar mie imi vine sa îl plesnesc.In majoritatea timpului se comporta ca cel mai înțelept om din casa dar are unele momente in care imi vine sa îl strâng de gât.
-Uhh,Rhiannon are prieten!Metias alt idiot începe sa tipe prin casă.Întradevar Jake e iubitul meu și un prieten excepțional.El si Miley sunt sprijin pentru mine,fiindu-mi doua persoane foarte apropiate.Nu m-am sinchisit să îi informez,așa ca...
Margret cu cina pe tava,intra rapid in bucatarie și începe sa tipe la băieți dar nu o asculta nimeni.Toti trei aleargă dintr-o parte in alta,urlând cu telefonul meu in mână.Cu excepția lui Marg sunt singura fata din casă iar asta ii face foarte paranoici pe băieți.Nu ma pot abține și încep sa rad dar Margret este roșie la fața și pare foarte neliniștită.
-Băieți,încetați!Dumnezeule!O sa o încurcați...Zambetul de pe fața mi se șterge și ma încrunt.Ce?S-a întors?
-Rhiannon are prieten!Vreau sa țip la ei să se oprească dar nu sunt atenți.Se distrează și aclama din nou:
-Rhiannon are prieten!Rhiannon are prie...Cuvintele rămân in aer iar eu mă întorc cu spatele.Scârtâitul ușii pune capăt agitației din bucătarie,o liniște profunda,aproape dureroasa,lovind încăperea.Aud o lovitura ușoară de baston,ce face contact cu gresia rece.Trag aer in piept si mă întorc ușor,dând cu privirea de pantofii lucioși,urcând spre costumul impecabil împreuna cu înălțimea dominanta pentru vărsata sa.Bastonul sculptat din lemn de stejar,sub degetele brăzdate de inele prețioase nu ascund extravaganța acestui bărbat.Nonno sau mai bine zis Santos Avilla,bunicul nostru,are aceeași privire demonică și aceeași statura impunătoare.Nu e nevoie sa îl cunosti pentru a realiza ca prin preajma lui se întâmpla lucruri necurate iar sa îi stai in cale,nu e o alegere.Ne analizează pe fiecare in parte,exact ca un prădător și nu pot trece peste faptul ca a zăbovit cu privirea asupra mea.La naiba,pot vedea disprețul din acești ochi goi.
        Mi se taie respirația când din spatele sau își face apariția el.Mă uit direct in ochii lui atât de albaștri și totuși la fel de familiari.Privirea sălbatică și parul negru ca smoala i-au rămas la fel,împreuna cu stilul vestimentar,tricou negru,pantaloni negri si veșnicii bocanci.Ma săgetează cu privirea și se încruntă lent.Drace,chiar nu arat prezentabil și o sa regret asta mai târziu.Ca și cum momentul vesel de mai devreme nici nu a existat,Ethan face un pas in fata.
-Nonno,Ethan își înclina capul in semn de respect și îi săruta inelul.Urasc chestia asta.Imi provoacă dezgust iar respectul pentru acest bărbat scade pe zi ce trece.Apoi,se întoarce și spre cel din spatele lui:
-Frate...murmura Ethan,iar mie mi se pune un nod in gât la vederea privirii sale reci și sălbatice.S-a întors acasă.Dupa aproape doua luni s-a întors la fel de rece și înfiorător.
Kyle Avilla,fratele meu.

Kyle Avilla(Jordy Baan)

Rhiannon Avilla(Scarlett Leithold)